A trecut la program de iarna, zanateca! Uite-asa, considerand ca a sosit vremea sa se mai lafaie si la galerie, nu doar sa-si proiecteze umbra pe peretii pesterilor exterioare ale orasului. Nu se mai hraneste cu schelete de peste oceanic, ci cu ambrozie si nectar, asa cum le sta bine zeitatilor de patrimoniu. Dar, si-asa, inchisa, tot nu si-a pierdut obiceiul. Continua sa zgarie la fel de rau. Si e cumplit de afurisita atunci cand te loveste in cap cu contondentul. Mai ales ca, din pricina spatiului inchis, nu poti s-o ignori. N-ai cum sa te feresti.
Pisica Patrata face deliciul street-artistilor, dar si al trecatorilor, ea este oriunde pe strazi, in apropierea ochiului oricui i se pare ca nimic nu e mai distractiv, dar si mai profund ca o felina turtita. O bizarerie la fel de „normala" ca si viata paupera dintr-un oras care inca isi cauta identitatea si onoarea pierduta. Nostalgizand temeinic.
In ciuda unei aparente inertii, ca si a unui destul de des intalnit amatorism, preocuparile artistice aplicate pentru schimbarea la fata a spatiului citadin nu sunt putine. Au avut loc performance-uri, experimente (precum cele din strada Arthur Verona sau din Club Fabrica), campanii („I love Bucharest" este una spectaculoasa, dar sa vedem in ce masura va reusi ea sa invinga prejudecatile caraghioase si mentalitatile uneori grosiere ale autoritatilor!), exista bloguri, apar reviste, se publica volume...
Sigur, miscarea artistica a strazii de la noi inca nu a atins cotele din Occident sau Statele Unite. Dar, in acelasi timp, este semn ca nici nu se afla departe timpurile cand, la fel ca in America, street-artists faimosi sau grafferi talentati vor fi chemati sa transfigureze cu viziunea lor spatiile unor mari companii. Sau sa coloreze in iluzii cartea orasului. Sa speram, asadar, ca si Bucurestiul va intra in randul marilor centre ale lumii
