Zugzwang - din limba germană, Zug (mutare) şi Zwang (constrângere, obligare). În şah se foloseşte pentru a descrie o poziţie în care un jucător este pus într-o situaţie de vulnerabilitate totală. Este obligat să mute, dar orice mutare îi slăbeşte şi mai mult poziţia.

Dacă ne închipuim că Sankt Petersburgul anului 1914 este o imensă tablă de şah, cu mai mult de 64 de pătrăţele albe şi negre, în fiecare fiind plasat câte un personaj, reuşim să descriem exact locul unde se confruntă eroii romanului "Ultima mutare a Regelui", de Ronan Bennett. Fiecare îţi închipuie, cu orgoliu, că-şi decide singur soarta. De fapt, nici unul nu e liber, toţi supunându-se unor reguli pe care nu le-au inventat ei, participând la un joc crud şi sângeros, miza fiind însăşi viaţa lor. Succesele sau eşecurile le sunt dictate de modul în care sunt manevraţi de jucătorii redutabili, rămaşi întotdeauna în umbră.

Situaţia În aparenţă, oraşul de pe Neva e strălucitor, opulent, măreţ. Trăsuri luxoase îi străbat arterele, teatrele găzduiesc spectacole grandioase, cu actori în mare vogă, în sălile de concert sunt prezenţi interpreţi de valoare internaţională. În alcovuri tăinuite se consumă scene fierbinţi. În saloane somptuoase au loc baluri, prilej ca frumoasele zilei să îmbrace toalete mirobolante. Poeţi ca Alexandr Blok şi Anna Ahmatova recită inspiraţi prin cafenele, în faţa unor iubitori de poezie care îi ascultă în extaz. Mai mult, în oraş se desfăşoară un turneu de şah la care participă mari maeştri ca Alehin, Nimzovici, Capablanca. Unii le analizează performanţele, se încântă de mutările lor imprevizibile. Alţii însă studiază situaţia de pe eşichierul imens reprezentat de pământul rusesc, de întregul continent european. Aceştia descoperă embleme ale crepusculului, semnele iminente ale prăbuşirii unei lumi în care oamenii nu-şi mai găsesc ros