Povestea săptămânii vine din Rusia şi a fost publicată, oarecum de aşteptat, în „The Times“.
E rezumatul sublimat al sufletului rusesc, acel gigant imprevizibil care i-a dat lumii şi cea mai bună literatură, şi cel mai odios Gulag. Sufletul care nu se simte împlinit decât la adăpostul contrastelor definitive. Sufletul ca o scenă de film vechi, alb-negru, în care criminalul, după ce te înjunghie pasional, e în stare să se aşeze la masă şi să plângă zguduit şi sincer. Singurul suflet care putea asimila atât de natural dialectica marxistă.
Povestea e aşa: o fetiţă de 13 ani cu nume de prinţesă, Anastasia Ivliyeva, dintr-un sătuc din sudul Rusiei, a primit de la părinţi un porcuşor de Guineea. Mascul. Anastasia văzuse la televizor cum o altă copilă, Dasha, îi ceruse în decembrie lui Vladimir Putin o rochiţă şi că acesta, impresionat, o invitase la Moscova pentru Sărbătorile de Iarnă. Domnişoara Ivliyeva scrie şi ea un e-mail, de data asta preşedintelui Dmitri Medvedev. Cererea Anastasiei: „o prietenă“ pentru porcuşorul ei de Guineea.
Au trecut săptămâni, şi fetiţa n-a primit niciun răspuns. E timpul ca autorităţile să ia atitudine. Directoarea şcolii a convocat o şedinţă unde copilei i s-a făcut o critică „old school“, tovărăşească. Punctul central al criticii: „Cum îşi permite Anastasia să irosească timpul preţios al preşedintelui cu toate fleacurile?“. Deja suntem în Cehov: ziarele ruse au scris că Anastasiei i s-a ordonat să ceară iertare pentru neajunsurile create în faţa unui inspector guvernamental local şi să scrie o scrisoare publică în care să retragă cererea neobişnuită adresată Kremlinului.
Părinţii fetei, insultaţi de autorităţile locale, i-au trimis o nouă epistolă lui Medvedev. De data asta, surpriză: preşedintele a răspuns prompt! S-a organizat o nouă şedinţă, Anastasia a fost chemată iar în biroul directo
