Mirabela Dauer a fost şi este ataşată de tot ce înseamnă suflet românesc. Bucuria prieteniei împărtăşite cu Grigore Vieru şi Doina şi Ion Aldea Teodorovici o determină să fie puternică, de dragul lor.
Este încă sub emoţia loviturii date de moartea poetului. Mirabela Dauer se gândeşte că dacă nene Grig era, în ciuda vulnerabilităţii evidente, un om puternic, atunci trebuie şi ea să fie la fel. "Am rămas fără cuvinte. Este acelaşi lucru care s-a întâmplat acum 16 ani cu Ion şi Doina Teodorovici. Abia ce venisem de la Chişinău şi m-au sunat prietenii să-mi spună de accident. Vorbisem cu nene Grig la telefon, pentru că am avut spectacol acolo, şi îşi cerea scuze că nu poate veni la spectacol, dar că o să vină să stabilim detaliile pentru un spectacol în toamnă".
SPECIAL. "Mă leagă multe de nene Grig. Am atât de multe amintiri cu el, dar şi cu Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Dispariţia lui lasă un mare gol, care nu va putea fi umplut niciodată. Şi uitaţi-vă cât de multe locuri libere sunt în jurul nostru. El reprezintă mult pentru Basarabia, dar şi mai mult pentru România. Cu moartea lui mi s-a mai rupt o bucăţică din suflet, care se fărâmiţează pe zi ce trece. Se mai rupe o bucăţică şi tot aşa. Am să merg la Chişinău, la mormânt pentru că nu am apucat să-mi iau rămas bun. Nu-mi vine să cred că nu am să-l mai văd. Am şi acum în casă bustul lui Ştefan cel Mare pe care mi l-a oferit la un spectacol de la Chişinău, căci mereu îmi făcea surprize de genul acesta. Un om special, de o bunătate specială. Cred că Dumnezu îi ia lângă el pe oamenii buni...", a încheiat Mirabela Dauer.
O mare dorinţă L-am cunoscut pe marele poet în primăvara lui 1988, cu ocazia mai multor concerte susţinute de mine la Palatul Culturii alături de celebra orchestră "Lăutarii", dirijată de Nicolae Botgros. Genialul nostru poet G
