Mircea Mihăieş: "A început campania pentru şefia statului, singura funcţie care-i interesează cu adevărat pe români."

Din acest punct de vedere, indiferent ce cred politicienii şi ce spun manipulatorii de talk-show-uri, trăim în plin regim prezidenţial. Şi asta nu de azi, de ieri. Faceţi comparaţie cu alegerile parlamentare sau cu cele europarlamentare şi trageţi concluziile. Românul vrea să ştie doar două lucruri: cine e preşedintele ţării şi cine e primar la el în sat. Restul sunt abstracţiuni care-l lasă rece, dacă nu cumva îl şi enervează - aşa cum se vede şi în prezenţa lui la vot. Despre importanţa europarlamentarelor vorbeşte ştirea care spune că Vadim e interesat să-şi mute halucinaţiile la Bruxelles. Dacă sediul Uniunii Europene ar fi în Patagonia, aproape că l-aş vota şi eu.

După agitaţia din televiziuni şi de la sediile partidelor, e limpede că toţi guguştiucii politici visează să-şi mute cuibul la Cotroceni. Am văzut cu ochii mei, săptămâna trecută, o descindere în forţă a pesedeilor la Timişoara. Am călătorit în acelaşi avion şi i-am putut admira în toată splendoarea pe cei care compun „miezul tare“ al PSD-ului. Geoană era flancat de Vanghelie, Abramburica, Zgonea, Nichita şi eternul Ponta, băiatul isteţ care a făcut saltul dintr-o tutelă în alta: ieri sub Năstase, azi sub Geoană. Aceştia sunt conducătorii efectivi ai PSD-ului, fiecare dintre ei având, desigur, propriile conexiuni în teritoriu şi propriile, mari, probleme în partid. Monitorizaţi acţiunile de desperado singuratic ale lui Mitrea şi intrigăraiele, din ce în ce mai joase, ale lui Hrebenciuc şi aveţi formula unui partid a cărui emblemă e „Ori la bal, ori la spital“.

Acum două săptămâni, Mircea Geoană împărţea pături în Moldova, săptămâna trecută dizerta savant în Banat despre „obamism“ şi „zapaterism“, iar în weekendul viitor probabil că-şi va aduce amint