Asasinarea lui Ioan Petru Culianu, in 21 mai 1991, tine de latura absurda a evenimentelor. De aici vine greutatea de a descifra crima. Nici un semn exterior nu marcheaza la "Divinity School" din Chicago trecerea prin universitate a profesorului de Istoria religiilor Ioan Petru Culianu. E drept ca nici Mircea Eliade nu beneficiaza de un tratament mai bun. A-l aminti, fie si lapidar, pe Culianu ar insemna sa amintesti, implicit, faptul ca in campus a avut loc, in 1991, o crima, a carei victima a fost savantul cel mai original si mai prolific pe care l-au dat romanii dupa al doilea razboi mondial. Dar nu doar aceasta voita ignorare a trecerii sale prin Chicago e stranie. Mult mai straniu e faptul ca, dupa ani buni, FBI nu detine, in afara citorva ipoteze, nici o informatie relevanta. Desi s-a petrecut la lumina zilei, intr-un loc public, crima nu a putut fi elucidata pina azi. Faptasii nu se cunosc. Initiatorii, cu atit mai putin. Exista doar banuiala ca e vorba de un asasinat politic... Am amintit aceste lucruri fiindca am citit, in "Suplimentul de cultura" de simbata trecuta, interviul cu istoricul Stejarel Olaru, directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Impreuna cu Lucia Hossu-Longin, Stejarel Olaru a realizat un film documentar, in doua episoade: "Culianu in tara lui Ceausescu" si, al doilea, "O moarte la Chicago". Ipoteza istoricului e aceea ca moartea lui Culianu a fost ordonata la Bucuresti de catre "persoane influente din politica romaneasca de atunci". Dar nu a fost implicata propriu-zis nici o institutie. Au actionat, se pare, citiva (patru-cinci, nu mai multi) lucratori din fosta Securitate, care aveau posibilitatea de a angaja, in Statele Unite, ucigasi profesionisti. Ucigasii au disparut ca si cum n-ar fi fost. Cei care au "sugerat" asasinatul, fireste, tac. Politiile a doua tari nu au fost in stare sa faca mare lucru. Exista, asadar,