Premierul Boc nuanţează: promisiunile electorale vor fi respectate cât permite economia! Cu alte cuvinte, deşi v-am promis luna de pe cer, o să vă dăm ce se mai găseşte pe pământ. Logic. Nu faptul că nu poţi da mai mult decât ai e greşit, ci acela că atunci când îţi doreşti ceva, nu te mai împiedici de logică şi de realitate. Dar ăsta a devenit deja un lucru banal şi mă îndoiesc de faptul că cei cărora li s-a vânturat prin faţa ochilor momeala unei dublări a lefurilor sau a creşterii substanţiale a pensiilor mai cred în chestia asta, deşi unii se mai agită.

Unul dintre efectele perverse ale crizei este acela că ea se amplifică, artificial într-o anumită proporţie, pe baza proiecţilor pesimiste şi a comportamentului retractil. Deja valul psihologic ne-a atins dur, înainte ca cel real să se abată asupra noastră. Pentru Guvern, este un moment ideal: în numele crizei, se pot lua cele mai nerealiste şi mai aberante decizii! Cine să le mai despice în patru? Bugetul este materialul didactic pe care chirurgul Boc face disecţie şi transplanturi inutile. Aproape niciun ministru nu a primit ceea ce a cerut. Într-un fel, este chiar firesc. Niciodată banii nu vor fi destui - este o regulă cu care se confruntă şi cele mai avansate economii. Problema ţine de o scală a necesităţilor reale şi de pragul minim, sub care există ameninţarea colapsului. Având în vedere larga majoritate de care dispune coaliţia, procesul alocărilor bugetare ar fi trebuit să se desfăşoare în deplină linişte şi armonie. Iată însă că lucrurile nu stau aşa. Sămânţa de scandal vine de la fostul ministru Dragnea, care lansează chiar un apel la nesupunere politică, invitând parlamentarii de Teleorman să nu voteze bugetul. Un asemenea comportament are o singură explicaţie: Dragnea a apucat-o deja pe traseul desenat de strategii de culise ai lui Băsescu: dezmembrarea treptată a PSD-ului, până la obţinerea pro