…trailer trucks. Sunrise, an orange strip crushed against a far hill, flares between their wheels. John Updike, Rabbit, Run Primele au dispărut microfoanele, covorul roşu, ecranele gigantice. Apoi au fost strînse gardurile de plasă metalică pe care scria, după caz, „Long Fence“ sau „Property of Capitol Police“ – cele de la Botanică, cele care mărginiseră Pennsylvania Avenue, cele de la mall. Mexicani scunzi, solizi, înfriguraţi, purtînd mănuşi fără degete au avut grijă de toate. Confeti – deşi multe căzute pradă măturătorilor încă din prima noapte după inaugurare – mai zboară încă aiurea în vîrtejurile ascendente de pe lîngă clădiri. Trenurile AMTRAC au cărat înapoi acasă invitaţii din Ohio, Carolina şi Massachusetts, iar jet-urile pe cei din Dakota şi California. Rochiile de bal, pătate sau nu de şampanie, au fost date la (şi probabil ridicate deja de la) curăţat. Apoi, ca o dovadă că va respecta promisiunile din campanie, ca şi pe cele suplimentare din Ajunul Crăciunului, administraţia s-a pus pe semnat decrete, trecut legi prin Congres şi tras la răspundere lumea finanţelor, limitînd salariile anuale ale preşedinţilor de bănci la (mai puţin de) un milion de dolari. Pachetul democrat de stimulare a economiei a trecut prin ambele Camere, prin cea superioară, greu, cu icnituri şi compromisuri, şi mai ales cu ajutorul decisiv al celor două senatoare republicane de Maine. După toate astea, ne-am adus aminte că 2009 e (totuşi) „Anul Lincoln“, deşi asta nu ne-a prea ajutat să ieşim din sfera politicii, ci doar să mai evadăm din timp. Oricum, am respirat uşuraţi că ţilindrul lui Lincoln ne-a rupt de şirul prea lung de „current events“ şi ne-a readus la normal. Am cotrobăit prin sertare după programele stagiunii teatrale şi prin librării după ultimii laureaţi Pulitzer. De trezit complet ne-am trezit însă printr-un şoc. Vestea care a dat fiori iubitorilor de cult