In urma cu doua luni, dupa ce am cumparat cateva carti, am luat ceaiul la Carturesti. O buna prietena mi-a recomandat un suc de mere. Special. Am cerut, nu mai avea. In schimb mi-au adus o sticla goala sa vad eticheta.
Sucul de mere respectiv este un produs ecologic, produs la Malancrav. Este o intreaga istorie in jurul acestui produs. Astfel, Mihai Eminescu Trust (va recomand sa apasati pe link) al Printului Charles al Marii Britanii a cumparat o livada de 100 de hectare in localitate:
A fost salvata si revitalizata livada de peste 100 de hectare de meri si pruni, care acum este certificata ecologic si produce suc natural de mere, vindut in restaurante, baruri si hoteluri in toata tara; hala de productie a fost adusa la standarde moderne, oferind 5 locuri de munca permanente si alte peste 20 temporare in sezonul de toamna.
Initiativa a fost remarcata si de Dan Tapalaga, care scria intr-un reportaj din zona:
Acum, livada pare o povara, dar situatia s-ar putea schimba insa radical din 2008, cind Fundatia va avea, teoretic, posibilitatea sa acceseze fonduri UE. Pentru culturile ecologice certificate, subventia variaza in functie de produs intre 1000 si 7000 de RON pe hectar. Prin urmare, livada de la Malancrav ar putea primi, dupa integrare, un ajutor financiar de cel putin 30.000 de euro pe an pentru cele 108 ha.
Nu stiu daca livada a obtinut fondurile europene. Insa asta este mai putin important.
Importanta mi se pare initiativa economica privata: un produs ecologic, de nisa, cautat. Succesul acestui produs? Povestea din jurul sau. Lumea il cauta (si in cazul meu nu il gaseste — si nici nu il gusta :) , dar ii face reclama gratuita)
Iar livada face parte dintr-un program mai larg, de promovare a patrimoniului cultural si natural al tarii noastre si care nu face decat sa incurajeze turismul ru
