Cum zicea Stefan cel Mare, piatra pe piatra n-a ramas. Profesorii sunt iresponsabili, medicii - incompetentti, judecatorii - corupti, politicienii - completati dumneavoastra locul lasat liber, jurnalistii - talhari, oamenii de afaceri - hoti, ungurii - iredentisti autonomisti, artistii - superficiali, functionarii publici - lenesi, tupeisti si spagari. Iar apoi, moguli, oligarhi, tiganci imputite. Pesedistii sunt oportunisti, penelistii - niste ratati, peceistii - imorali (ca solutie). Prin eliminare, a ramas o singura lumina - speranta neamului, omul de fier, cel care tine piept si pieptul, el, unul si adevaratul. Nu, stimati cititori, este el - Mircea Mihaies.
Cei care il cunosc spun ca, inainte de '89 era pudel, iar acum e dulau. Cred ca si mama lui regreta ca l-a facut, saraca. Ceea ce-mi aminteste de celebrul banc - intr-un compartiment de tren calatoreau un oltean si un ardelean. Olteanul incepe sa cante, cam afon de felul lui, dar la mare sentiment: "M-a facut mama oltean". La care ardeleanul ii zice molcom: "Da, nu fi suparat, ca doar ii mama ta oricum".
Adevarul e ca dansul e un monument de intoleranta. Fata de el, grupul cantautorilor format din Gabi Liiceanu, Horica Patapievici si Mirciulica Cartarescu sunt conservatori moderati cu o flexibilitate politica de-a dreptul cauciucata. Directia domnului Mihaies nu e numai ca cine nu-i cu noi e impotriva noastra - a dezvoltat acest concept stalinist la rangul de "cine nu-i cu noi si nu aplica sarutari in mijlocul posteriorului singurului luminat si vizionar, obiectul adoratiei mihaiesiene, acela e demn de dispret, e un corupt, ratat, aservit sau idiot, oricum ceva ce in principiu ar trebui sters de pe planeta, deportat si pecetluit cu un pfui mihaiesian". Dar si el are dreptul la opinie - doar e cetatean al Romaniei libere si democrate, chiar daca scrie intr-un ziar.
Intrebati-ma de ce