STUPIDA BĂTĂLIE DIN PNL
Delegaţia Permanentă a PNL a decis ţinerea unui Congres extraordinar la 20-21 martie 2009 pentru alegerea preşedintelui. Cu acest prilej, pe lângă Călin Popescu Tăriceanu şi-au anunţat intenţia de a candida Crin Antonescu şi Ludovic Orban. Am urmărit cu atenţie declaraţiile celor care susţin necesitatea acestui Congres de alegere a unui şef al PNL. Spre uimirea mea, n-am întâlnit nici un argument. În absenţa lor, să vedem, cel puţin ca ipoteze de lucru, motivele prezentei bătălii pentru răsturnarea lui Călin Popescu Tăriceanu:
1) Un posibil motiv ar fi faptul că actualul şef al partidului a negociat prost după scrutinul din 30 noiembrie 2008, astfel încât PNL n-a intrat la guvernare.
E acesta un motiv real, temeinic?
Nici vorbă.
Evoluţia ulterioară a evenimentelor ne-a arătat că PNL a rămas pe dinafara guvernării nu pentru că şeful partidului n-a negociat bine, ci pentru că PNL era condamnat să nu intre la guvernare.
Cu scorul obţinut în alegeri PNL putea intra la guvernare doar în două coaliţii: cu PSD sau cu PD-L.
Toate datele arată că o coaliţie cu PSD era imposibilă. Mai întâi, pentru că PSD, potrivit dezvăluirilor din ultima vreme, se înţelesese cu Traian Băsescu înaintea scrutinului din 30 noiembrie 2008. Desigur, dacă fostul şef al guvernului ar fi fost mai flexibil, acceptând ca postul de premier să fie dat PSD-ului şi programul PNL să dispară sub influenţa programului PSD, Mircea Geoană ar fi făcut pe dracu'n patru să nu intre într-o coaliţie cu PNL. Apoi, chiar dacă, prin absurd, PSD n-ar fi bătut deja palma cu PD-L în vederea unei coaliţii postelectorale, un guvern PSD-PNL ar fi fost catastrofal pentru PNL în condiţiile unui PD-L în Opoziţie şi ale unui Traian Băsescu ostil fundamental.
Tot datele seci ale realităţii arată c