De la Gao Xingjian (Nobel pentru literatura in anul 2000) la Shan Sa (Goncourt 1997), André Makine (Goncourt si Médicis, 1995) sau Vassilis Alexakis (marele premiu pentru roman al Academiei franceze, 2007), ca sa nu pomenim decat cativa dintre ei, strainii veniti in spatiul literaturii franceze isi inmultesc, in vremea din urma, randurile si isi incarca pana la refuz vitrina cu trofee literare de prestigiu. (O paranteza: va mai amintiti ca, in 1960, lui Vintila Horia i se atribuia, pentru romanul Dieu est né en exil, premiul Goncourt?)
La finele anului trecut, premiile (care conteaza) s-au impartit echitabil (pentru ca-i stimez prea mult, nu merg pana la a-i suspecta pe juratii francezi nici de coniventa, nici de corectitudine politica) intre autohtoni si expati: Jean-Louis Fournier lua, pentru extraordinarul Ou on va, Papa, premiul Femina, Jean-Marie Blas de Robles (scriitor globe-trotter si specialist in arheologie submarina) primea Medicis pentru La ou les tigres sont chez eux, in vreme ce laurii Renaudot se asezau pe fruntea lui Tierno Monenembo (scriitor francofon din Guineea, emigrat in Franta in 1973), iar cei de la Goncourt acopereau palaria chic, de vanator colonial, a afganului Atiq Rahimi (vezi foto).
Monenembo (cu romanul Le Roi de Kahel, publicat la Seuil, si care l-a depasit, cu 5 voturi contra 4, pe Elie Wiesel) si Rahimi (pentru Syngue Sabour, editat de P.O.L., 7 voturi fata de cele 3 primite de Michel Le Bris) vin de pe doua continente diferite, dar au ales, amandoi, exilul, ca sa scape de „razboi si de violentele politice" si, pana acum, au fost aproape necunoscuti marelui public.
Regele din Kahel este epopeea lui Olivier de Sanderval, plecat sa cucereasca un mic taram african, spre a-si stabili acolo regatul si reprezinta, potrivit lui Patrick Besson - unul din membrii juriului Renaudot - „un text nuantat, cel dintai scris
