Daniel Gangă, primul diacon rom din Capitală, a fost hirotonit ieri. Are în grijă o parohie din Ferentari și „recuperarea sufletească” a țiganilor. Sursa: Codrin Prisecaru

„Deși nu era român, s-a îndrăgostit de tot ce este românesc și ortodox.” Fraza asta, din „Jurnalul fericirii”, i-a plăcut cel mai tare celui care, de ieri, e primul teolog de etnie romă hirotonit diacon în Capitală.

La finalul unei slujbe care a durat vreo trei ore, Daniel Gangă a îmbrăcat veșmintele de părinte diacon: stiharul, orarul, mânecuțele. La Mănăstirea „Radu Vodă”, din București, după o Sfântă Liturghie oficiată, alternativ, în românește și în limba romani, în care au stat laolaltă „Doamne, miluește!” și „Devla miluisar!”, bărbatul mărunțel, în vârstă de 29 de ani, cu ochi negri și barbă deasă, a spus plin de emoție: „Biserica e singurul loc în care diferențele dintre noi se topesc”. Românii adunați în biserică i-au zâmbit.

Romii - rude, prieteni și membri ai asociațiilor românilor de-o etnie cu părintele - i-au răspuns cu „Taves Bahtalo!”. Prea Sfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, și corul stranei i-au cântat „Vrednic este!” și „Lacho si!”. Soția tânărului diacon și-a mângâiat cu drag bebelușul din burtică.

Pomenirea „binecredincioșilor romi”

„Trăim vremuri triste, în care romii sunt țapi ispășitori pentru neputința autorităților”, a spus, din fața altarului, Vasile Ionescu, președintele „Aven Amentza”, în ziua slujbei care a coincis cu împlinirea celor 153 de ani de la adoptarea „Legiuirii pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Ţării Româneşti”, ultimul act oficial prin care romii din România au devenit liberi. Cu mâna pe o colivă, românii și romii au cântat „Veșnica pomenire” în amintirea „binecredincioșilor romi care s-au sfârșit în lagăre”.

D