Se spune că în orice criză se ascund oportunităţi, dar judecata se aplică, în piaţa media din România, în cazul celor două mari grupuri de media care n-au atins încă stadiul de „găină cu ouă de aur”: Vîntu şi Patriciu.
E destul de clar că (şi) în media criza înseamnă scăderea veniturilor, mai accentuată, după toate estimările, în cazul grupurilor care deţin numai presă scrisă, zonă în care, spun mai toate vocile avizate, încasările din reclamă se vor diminua mai tare. Ringier, proprietarul EVZ, dar şi grupuri de reviste precum Sanoma România sau Edipresse A.S. vor resimţi aceste efecte. Dar, în general, cum criza afectează încasările, businessurile media cu venituri mai mici se vor resimţi mai puţin.
Cei „cinci mari” din piaţa media înseamnă de fapt două tipuri de strategie de business. Ringier, Voiculescu şi Sârbu reprezintă afaceri cu vechime pe piaţă, devenite până la criză rentabile şi în care calculele se fac în funcţie de venituri (diminuate) şi cheltuieli. În schimb, până acum, conform ultimelor cifre disponibile pe site-ul Ministerului de Finanţe, Patriciu şi Vîntu au pierdut.
Nu e locul aici pentru o discuţie asupra strategiilor corecte sau greşite din trecut. Important e că pierderile sunt asumate pe anumite zone ale acestor grupuri, iar costurile ar putea scădea, în euro. Recentul anunţ din Realitatea-Caţavencu, referitor la mărirea cu 11 la sută a salariilor, e făcut după devalorizarea leului de la 3,6 la 4,3 lei, deci ar putea reprezenta chiar o economie în euro. E drept, mai mică decât în cazul businessurilor care au îngheţat salariile în lei.
Piaţa media e prin urmare la dispoziţia celui care cheltuieşte mai mult. La Patriciu, inserturile din „Adevărul” au dus tirajul, conform unor surse interne, la peste 85 de mii de exemplare vândute. Chiar dacă Adevărul Holding ar pierde pe termen scurt sau mediu, o