În „Glasul roţilor de tren“, Ioan Chirilă surprinde o altă criză a alb-vişiniilor. Situaţia de criză de acum nu reprezintă o noutate pentru Rapid. În sezonul 1946-1947, giuleştenii au mai trăit o iarnă foarte grea. „Adevărul” a publicat în ediţia de ieri dezvăluirea făcută de fostul mare portar Rică Răducanu, care spunea că, alături de stafful tehnic al Rapidului, se ocupă de hrana fotbaliştilor pe timpul cantonamentelor de la ProRapid.
La o zi distanţă, fotbaliştii giuleşteni spun că meniul este unul care îi satură, nicidecum să existe vreo criză pe masa lor. “E o mare vrăjeală.
Nu credeţi tot ce auziţi”, a spus unul dintre jucători. “Acum suntem la masă. Avem patru, cinci feluri la alegere în bufetul suedez. S-a mărit timpul acordat mesei de la o jumătate de oră la o oră şi jumătate.
Sunt chiar trei feluri de mâncare. Ne simţim foarte bine aici şi nu e chiar aşa cum se scrie. Avem acelaşi meniu pe care ni-l serveau şi când câştigam campionatul sau evoluam cu succes în Cupa UEFA, atunci când făceam performanţă. Vă rog să mă credeţi pe cuvânt”, a fost dezvăluirea unui alt giuleştean.
Ioan Chirilă: „Te leagă mai bine frigul şi foamea“
Regretatul Ioan Chirilă a surprins magistral un episod din viaţa rapidiştilor în cartea sa „Glasul roţilor de tren”. „În iarna care a urmat secetei (perioada 1946-1947,CFR-ul meu a dus-o ca vai de capul lui. Băieţii, aproape toţi, locuiau într-o casă de pe Ana Ipătescu.
Până la urmă, în toiul iernii, proprietarul casei ne-a dat în judecată şi ne-a îngrămădit la etaj. Am stat câte şapte-opt într-o cameră. Era atât de frig în camere, încât unii se înveleau cu salteaua dormind direct pe plasa de fier”, scria nea Vanea în cartea sa.
„Niciodată, ceferiştii mei n-au fost mai legaţi ca atunci. Şi cred că aşa e de când lumea: te leagă mai bine fri
