Am scris de multe ori ca putem sa dam nu doar o data cu tunul in lume ca alta tara mai atipica si mai nonconformista ca Romania nu gasim si nici defecte atat de rare de care sa ni se ia de cel putin trei ori pe zi, dimineata, la pranz si seara.

Romania asta imbatranita inainte de vreme, pe care cu totii o cunoastem atat de bine, are insa si o alta parte, previzibila pana la lacrimi.

Cand ploua, se blocheaza circulatia, accidente, morti, sute de case fara curent electric. Cand ninge, suntem un fel de Atlantida a nametilor parasita de autoritati. Iarasi cad copaci, fire de inalta tensiune sunt rupte, accesul in diferite locuri este blocat, alte case fara curent electric, alti morti, alti raniti.

Pe timp de canicula, acelasi numar de mijloace de transport in comun, acelasi tratament, aceleasi apeluri la imbracaminte din fibre naturale si la consumul a cel putin doi litri de apa zilnic din partea ministrului Sanatatii, oricare ar fi el. Si, logic, "noi facem tot ce putem" si vesnicul "nu iesiti din casa".

Un subiect mai special sunt inundatiile. Am copilarit la tara si, de pe la vreo cinci ani cred, apa ajunge in fiecare primavara in spatele casei bunica-mii.

Nu exagerez deloc atunci cand spun "in fiecare primavara". Si-i destul de cand nu mai am cinci ani si apa tot continua sa ajunga pe drumuri si in case in judetul Dambovita, doar unul din zecile de judete afectate de inundatii cand zapada se topeste, asa cum e si normal, ca zapada sa se topeasca primavara.

Dar totul are si o logica: romanul nu doar ca a uitat sa construiasca iarna caruta si vara sanie si raurile ies din matca, romanul a uitat, pur si simplu...

Dupa toate astea, oamenii isi pierd "agoniseala de-o viata" si apoi se bat pe bietii sarmani ramasi fara nimic politicieni in balerini, reporteri care nu stiu cum ajung mereu im