PE ȘINE. Modelismul feroviar este o ocu pație de timp liber pentru Dorel Dumitru, un bucureștean pasionat de peisagistica gărilor, de trenulețe de colecție și mici locomotive cu abur Sursa: Vlad Stănescu

Trenulețe electrice, vagoane, locomotive, modele lucrate în detaliu și luni de muncă pentru o machetă serioasă, construită la scară mică. De toate acestea se înconjoară Dorel în fiecare zi, după programul de la serviciu. Pasiunea pentru modelismul feroviar a venit de când era elev, în anii ’70 și, fiind la școala primară, mergea la „Clubul pionierului”, la Cercul feroviar.

Chiar dacă meseria lui nu are nimic de-a face cu hobby-ul de atelier, locul unde scapă de stres și de energie, nu ar lăsa prea curând „jucărioarele” electrice, șinele și timpul pe care îl petrece gândind modele speciale de aranjamente. Toată munca lui, expozițiile la care a participat și chiar concursuri, a lăsat-o la vedere pe internet, acolo unde „alimentează” din când în când un blog cu toate etapele prin care trece efortul lui la atelier.

Ziare mototolite, aracet și iarbă

Pentru a construi o gară autentică, ce să redea până la ultimul detaliu realitatea, Dorel folosește materiale ingenioase, dar și gata fabricate. Circuitul șinelor, care trec prin tunele luminate și multe macaze, se înconjoară de munți confecționați din ziare „tratate” cu aracet și vopsea pentru culoare, iar ici-colo porțiuni de iarbă verde. Așa cum spune Dorel, o machetă la scară mică are nevoie de multe detalii pentru a-ți fura, definitiv, ochii.

„Umanizarea” peisajului feroviar și al gării se face cu personaje în miniatură, călători care citesc, doamne cu pălării și conductori germani de tren, toate de plastic, mici cât o unghie. Iar ca totul să arate a muncă, a gări rulate și vechi, modelistul pictează șinele cu vopsea roșcată pentru a reda, cât mai real, aspect