Scriitorul elvetian Christian Haller a revenit saptamina trecuta in Romania pentru a-si lansa cel mai recent roman, Vremurile mai bune. Evenimentul a avut loc pe 11 februarie, la Clubul Taranului Roman din Capitala si au participat poetul Ioan Es. Pop, Anca Baicoianu, redactor-sef Polirom, si Bogdan-Alexandru Stanescu, director editorial Polirom. Haller este cunoscut cititorilor in Romania datorita romanului Muzica inghitita (Polirom, 2004). Ati venit in Romania urmind amintirile mamei dumneavoastra. Bucurestiul pe care l-ati gasit aici era asemanator cu ceea ce stiati din povesti? Nu tocmai. Bucurestiul mi s-a parut diferit de ceea ce stiam. Ar fi poate mai corect sa spun ca, desi diferit, am gasit anumite similitudini cu orasul mamei mele. Ea traise aici cu mult timp in urma, inaintea Primului Razboi Mondial, in timpul razboiului si citiva ani dupa, in anii '30, o perioada infloritoare pentru Bucuresti. Chiar atunci cred ca a fost supranumit Micul Paris. Era o anumita bunastare atunci in Romania, cind alte tari se confruntau cu crize asemanatoare celei pe care noi o traim astazi. Tatal mamei era directorul unei fabrici de prelucrare a bumbacului, asa ca familia lor avea o situatie materiala foarte buna. A mers la scoli romanesti, a dus o viata buna aici, in Bucuresti. Cind am venit prima data in Romania, se intimpla dupa caderea comunismului. Bineinteles ca am gasit anumite urme ale acelui Bucuresti, despre care mama imi vorbise cind eram copil. Dar am gasit si urmele unui secol european care a suportat mai multe dictaturi, de la fascism la comunism. Urme ale distrugerii, atit a orasului, cit si a oamenilor. De aceea am fost extrem de interesat sa vad diferentele intre timpul in care a trait mama aici si finalul unui secol. In Romania pare concentrata istoria intregii Europe. Este ceea ce m-a si stimulat foarte mult in munca mea. Dar cum gasiti Bucurestiul astazi,