Incepand cu ultimul semestru al acestui an, pacientii ar putea ajunge sa-si plateasca toate serviciile pe care le presupune spitalizarea. Acesta este avertismentul lansat, zilele trecute, de directorul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, dr. Irinel Popescu, in replica la anuntarea bugetului foarte mic acordat Sanatatii, pe 2009. (Ca si potentiali viitori beneficiari ai serviciilor de sanatate publica trebuie sa luam, insa, in calcul faptul ca in anuntul domnului Popescu nu este inclus costul altor servicii platite unora dintre medici - preventiv, pentru a iesi intr-adevar vindecati ori vii, sau, printr-o decizie ad-hoc, in momentul in care isi dau seama ca joaca rolul omului invizibil). De fapt, e o noua dovada de bataie de joc la adresa contribuabilului, sanatos ori bolnav, dupa mult laudata Lege 157/2008 (care permite recuperarea cheltuielilor facute de bolnavi in spitale, cu medicamente si materiale sanitare) - un fel de maraton pentru testarea post-operatorie a rabdarii sau a starii de sanatate a pacientului. O lege inutila daca dam crezare bunei intentii cu care, ni s-a spus, a fost gandita. Pentru ca nu se justifica introducerea in ecuatie a pacientului, cand circuitul banilor se putea face, simplu, intre spitale si casele de asigurari de sanatate.
Care este, insa, motivatia adusa de directorul C.N.A.S. in sprijinul acestei posibile decizii care, pusa in aplicare, risca sa decimeze in termen scurt din populatie? Costurile medicinii moderne, care au crescut, si insuficienta fondurilor colectate. Care fonduri, stranse la Fondul National Unic de Asigurari de Sanatate - unde cotizeaza toti angajatii, indiferent ca au nevoie sau nu de servicii medicale - acopera, conform declaratiilor dr. Popescu, 90% din finantarea sistemului. In atare situatie, incerci sa-ti imaginezi ce se intampla cu acesti bani, spre ce sunt dirijati de ani de zile de cand sinta