In 1929, Romania se confrunta cu o situatie trasa la indigo cu cea de azi : o criza economica fara precedent, somaj, inflatie, saracie. Industria alimentara, de exemplu, devenise atat de influentata de speculanti, incat au ramas celebre in istorie fotografiile cu "intreprinzatorii" care preferau sa arunce laptele pe camp, decat sa-l ieftineasca. La fel ca acum 80 de ani, recesiunea are profitorii ei. Oameni care simuleaza ca au fost crunt loviti de recesiune, pentru a-si maximiza, pe termen scurt sau mediu, profiturile, reducand cheltuielile de personal, refuzand sa plateasca furnizorii, beneficiind de "fonduri de sustinere" din partea statului sau a Uniunii Europene sau scapand de angajati nedoriti, a caror plecare, in alt context, s-ar fi lasat cu un lung maraton judiciar sau cu usturatoare plati compensatorii. Istoria se repeta
Sunt foarte multe puncte comune intre recesiunea cu care o lume intreaga se lupta azi si marea criza economica din 1929. Si intr-un caz, si in celalalt, caderea bursei a dat startul unui lung sir de probleme - scaderea productiei, scaderea investitiilor, scaderea preturilor, a veniturilor, a comertului, cresterea numarului de falimente si a somajului. Rand pe rand, in 1930, ca si anul trecut, o serie de banci de renume s-au declarat falite. Fara credite, multe intreprinderi mici si mijlocii au sucombat.
Mai exista, insa, o particularitate a marii crize economice din 1929 care pare sa se repete si azi : un numar foarte mare de profitori si speculanti, care au folosit criza ca un pretext pentru a-si maximiza profiturile.
Daca in 1929 se estima ca aproximativ 6% din populatie ajunsese sa traiasca din specula, obiectul principal al speculei fiind produsele alimentare, si astazi se vorbeste despre strategii prin care, reducand o serie de adaosuri comerciale nejustificate, pretul alimentelor ar putea scadea cu pana la 40%.