- Social - nr. 262 / 24 Februarie, 2009 Parintele Canonic Grigore Dogaru, dupa o viata unita cu Cristos, a trecut in eternitate. Credinciosii au pierdut un marturisitor al credintei, un pastor adevarat, dar au castigat in ceruri un sfant, protector langa tronul Tatalui Ceresc. Inca din tinerete, ca student la Blaj, la Academia Teologica, il are ca formator spiritual pe Preasfintitul Episcop martir dr. Ioan Suciu, care l-a si hirotonit preot in 1947. Dupa numai un an, la interzicerea bisericii greco-catolice, este somat sa paraseasca parohia, daca nu trece la ortodoxism, si urmarit permanent de securitate pentru ca isi continua activitatea pastorala in randul credinciosilor fideli. Nu scapa de amenintari si, in 1951, este arestat, anchetat si trimis in detentie la Canalul Dunare _ Marea Neagra, timp de aproape trei ani, alaturi de multi demnitari, ministri, academicieni, preoti, episcopi, generali, unde munceste in conditii de exterminare fizica si psihica. Dupa eliberarea din inchisoare, obtine cu greu un post de om de serviciu la Liceul "Papiu", apoi laborant, bibliotecar, secretar si contabil-sef. Datorita seriozitatii si constiinciozitatii, este pastrat ca angajat pana la pensionare pentru a-si intretine cei 8 copii, cu totii instruiti in diverse ramuri de activitate. Dupa 1990, vrednicul apostol al lui Cristos, cu multa daruire, chibzuinta, ajutat de copii si credinciosi, reuseste sa adune fonduri, mai ales din tarile catolice occidentale, si in 1996 finalizeaza lucrarile bisericii din Moisa, inchinata Preacuratei Fecioare Maria, si un mic sanctuar cu o grota _ imitatie cu cea de la Lourdes din Franta, iar in 1997 finalizeaza biserica si casa parohiala din cartierul "Unirii", inchinata Sfantului Rozariu, care i-a calauzit intreaga viata si i-a dat curajul de a munci, a lupta si a suferi cu bucurie pentru a dobandi mantuirea sufletului sau nobil. Pentru