Sunt o amatoare de biopicuri, biografiile epice aduse pe ecran, sunt din categoria celor care pot sa SE UITE incontinuu la vieti fictionalizate si filmate, de la PATIMILE lui Christos la Lista lui Schindler. Iar ecranizarile biografiilor de mari pictori pot fi la fel de relaxante ca rasfoitul de albume ilustrate.
Nu spun ca toate filmele de gen sunt de vazut asa, doar ca sa treaca timpul. "Surviving Picasso" (in regia lui James Ivory, cu Anthony Hopkins in rolul pictorului) este cinematografic impecabil si are momente care-ti ingheata sudoarea pe sira spinarii. "Lautrec", filmul de acum zece ani al lui Roger Planchon, e o tragicomedie despre biografia tragicomica a lui Henri de Toulouse-Lautrec; e uimitor vizual si cu o grija aproape antropologica pentru detaliile epocii. Numai cu lista filmelor de succes care ecranizeaza vieti de pictori, si pot umple intreg spatiul dedicat acestei cronici: oscarizatul "Frida", sau "Lust for Life", cu Kirk Douglas pe post de Vincent Van Gogh, intr-un film in care au fost filmate vreo 200 de tablouri originale ale pictorului, si asa mai departe... Toata aceasta introducere era necesara ca sa punem lucrurile in ordine: asta este cronica unei amatoare a genului, si dupa toate standardele eram chitita sa-i gasesc partile bune. O biografie de pictor, cu o existenta atat de spectaculoasa, nu avea cum sa o dea in bara - scenariul parea ca si scris. Filmul este o coproductie Grecia-Spania-Ungaria, in care Hollywood-ul nu si-a bagat coada. Regizorul este cretan, ca si El Greco, asa ca filmul promitea sa aduca o incursiune personala si autentica in lumea celui nascut sub numele de Domenikos Theotokopoulos.
Filmul se vrea un tribut, un elogiu, si intelegi repede ca vei asista la o poveste despre un tip fara cusur, un personaj prin excelenta pozitiv, asadar neplauzibil si lipsit de credibilitate. Eroii de tipul
