Luminiţa Huţupan Dinu continuă să impresioneze prin evoluţiile sale în poarta Oltchimului, echipă cu care îşi doreşte să cucerească a patra oară Liga Campionilor

La 37 de ani, Luminiţa Huţupan Dinu face adevărate minuni în poarta campioanei României, Oltchim Rm. Vîlcea. În Liga Campionilor, trofeu pe care l-a cucerit de trei ori în carieră, toate adversarele se tem de goal-keeperul român. Pune suflet în tot ceea ce face, se agită, îşi încurajează coechipierele. Apără Dumnezeieşte cu braţele, cu picioarele sau cu faţa. E parcă de cînd lumea între buturile naţionalei României şi ale Oltchimului! La finalul fiecărui meci, invariabil, spectatorii scandează încurajarea care a devenit lait-motiv în 2000, la Europenele din România: "Hu-ţu-pan! Hu-ţu-pan!"

Mică, grasă şi ambiţioasă

A început handbalul la 10 ani, la Piatra-Neamţ. Viaţa nu a fost simplă deloc pentru Lumi. Provenită dintr-o familie numeroasă, a făcut totul pentru a-şi depăşi condiţia modestă. Era în clasa a patra cînd Ovidiu Ţoc, antrenor la CSŞ Piatra-Neamţ, venise să caute copii talentaţi în şcoala în care învăţa şi Huţu. "Pe mine bineînţeles că nu m-a selecţionat. Eram mică şi grasă. Dar nu am renunţat", povesteşte Luminiţa. A mers regulat la antrenamente, chit că nimeni nu-i dădea nici o şansă. "Alergam în jurul blocului ca să slăbesc, să mă bage şi pe mine în echipă antrenorul". Într-o zi, norocul i-a surîs. Perseverenţa cu care se pregătea, promptitudinea de la antrenamente l-au mişcat pe tehnician. A trimis-o în poartă ca să scape de ea şi de atunci nimeni nu a mai putut-o scoate dintre buturi. La primul turneu la care a participat a primit titlul de cel mai bun portar şi o pereche de tenişi. "Eram cea mai fericită din lume, parcă aş fi cîştigat o maşină", îşi aminteşte Luminiţa.

Învăţa la lumina lumînării

Pentru că părinţii nu aveau bani să pl