Ce poţi vedea într-un film despre Bucureşti? Fix ceea ce vezi, în fiecare zi, umblând prin oraş: câini vagabonzi şi bucăţi de graffiti ştanţate cu dragoste de artiştii urbani pe clădiri, lume pestriţă şi sacoşe din rafie plimbate prin Gara de Nord, gospodine atârnându-şi rufele pe balcon, şantiere cu muncitori plictisiţi, tramvaie vechi, reclame de-ţi iau ochii, maşini grămadă pe străzile înguste. Fără Casa Poporului, fără ţigani, fără Muzeul Satului sau al Ţăranului. Imaginile astea, dublate cu o poveste, în engleză, despre Bucureştiul turnătorilor la Securitate, al amatorilor de lectură împinşi de la spate de programul redus de televizor, despre palate frumoase distruse de comunişti, fac, în 11 minute de video, portretul Capitalei. Aşa cum l-a filmat artista britanică Sarah Evans şi cum i l-au dezvăluit şase tineri din oraş: trei fete, trei băieţi.

Mâine e ultima zi în care „Bucharest: A Portrait” mai poate fi văzut la Galeria Atelier 35. De la ora 15.00 la 20.00, pe strada Şelari, nr. 13. „Nu ştiam nimic despre oraş” Sarah Evans vine periodic în România, din 2006 încoace, în vizită, la cei câţiva amici londonezi stabiliţi aici. Caută, de fiecare dată, pretext de întoarcere pentru munca ei artistică. Din Bucureşti a filmat două săptămâni la rând, în 2006, când i-a venit ideea proiectului video.

„N-aş putea spune că l-am ales eu, Bucureştiul m-a ales pe mine. Nu ştiam nimic despre acest oraş - doar că e frumos noaptea, ai unde să te distrezi, sunt cluburi cool. Dar mi-a plăcut de prima dată. Îmi dădea poftă de lucru!”, spune Sarah.

Ce-a vrut să arate cu filmuleţul ei? Un oraş mereu în schimbare, ca un „work in progress”. „Cu fiecare vizită îl descopeream mereu altfel: mai multe maşini, mai multe minute în trafic, mai multe haine scumpe, mai multă agitaţie. Şi-am zis că asta trebuie să vadă şi lumea care nu obişnuieşte s