La numai 1 an dupa implozia nucleara de la Three Mile Island (Pennsylvania, USA), din 1979, si cu 6 ani inainte de accidentul si mai grav de la Cernobil, din 1986, suedezii s-au pronuntat intr-un remarcabil plebiscit impotriva energiei atomice. Parlamentul s-a conformat, declarand ca paraseste clubul atomic si ca nu va mai construi noi reactoare, iar pe cele in folosinta le va inchide inainte de perimarea lor tehnica (40 de ani). In anii ce au urmat, Europa a fost zdruncinata de o miscare extraparlamentara antiatomica. In timp ce in Franta populatia a ramas pasiva si statul si-a pastrat atitudinea favorabila fata de energia atomica civila, in Germania, Austria si in tarile nordice, viata politica s-a pronuntat defavorabil, hotarand inchiderea reactoarelor atomice, in timpul cel mai scurt posibil, si inlocuirea energiei atomice prin alternativele energetice din surse naturale (soare, vant, masa agricola).

Era reactoarelor civile a inceput in 1954 in Rusia. La ora actuala, exista in lume 437 de blocuri reactoare, din care 196 in Europa, cele mai multe in Franta (59), Rusia (31), Anglia (19), Germania (17) si Ucraina (15). Trei sferturi dintre acestea au atins deja varsta de 20 de ani; peste 100 dintre ele se termina in urmatoarea decada. Avand in vedere problemele energetice mondiale de la ora actuala, reinnoirea lor e o chestiune de logica si ratiune economica, dat find ca nu exista alte resurse care le-ar putea lua locul. La aceasta concluzie a ajuns acum cateva zile pana si guvernul suedez, care, spre surprinderea celorlalti europeni, s-a reorientat cu 180 de grade, declarand ca pana in anul 2020 va asigura 50% din necesitatile electrice ale Suediei prin energie atomica, putand sa reduca astfel cu 40% emisiunile de gaze nocive. Renasterea energiei atomice in Europa pare a fi asigurata.

In constructie sunt, in momentul de fata, 33 de noi blocuri reacto