„Fumatul de pipă trebuie asociat cu un pahar de vin bun sau de coniac, lucru ce duce uşor către discuţii interesante şi relaxante"

„O viaţă cu pipa e mai interesantă decât să pufăi ţigări fără să meditezi", spune un fumător din muştiuc. Şi parcă ne vine să-l credem.

Cei care preferă lemnul înconvoiat, cu un căuş care primeşte în el cantitatea potrivită de tutun, nu se pot debarasa cu uşurinţă de obicei. Sau poate că nici nu vor... Imaginea lupilor de mare cu bărbi şi mustăţi lungi ne-aduce parcă aminte de povestirile copilăriei. Iar realitatea ne demonstrează că oamenii mării sunt mai atraşi de obiceiul pufăitului meditativ decât de cel al trasului cu nesaţ din filtrul ţigaretei. Aşadar, pornim pe urma lor, a împătimiţilor de pipă. Nu ne trebuie mult până să îi găsim. Asociaţia Pipa Club România a luat naştere în Constanţa, pe 24 februarie 2003, şi are ca număr de ordine 301/A/2003. Fondatori i-au fost Lucian Adamescu, Adrian Bănică, Şerban Berescu şi Cristian Andrei Carabatache. Scopul: „ducerea unei campanii de informare şi convingere pentru abandonarea oricărui gen de fumat prin inhalare, a fumatului intensiv şi determinarea, din motive de sănătate şi rafinament, de a adera la un mod de a fuma ocazional şi moderat, respectiv fumatul pipei. „Scopul asociaţiei a devenit deja anacronic în contextul nenumăratelor campanii anti-fumat. Însă trebuie să ştiţi că pipa are un farmec aparte. Este un obicei pe care eu îl am de pe vremea când eram comandant de navă. Iar asociaţia noastră are ca scop întâlnirile celor care preferă acest gen de relaxare", spune Şerban Berescu, membru fondator al Asociaţiei Pipa şi director general adjunct al Autorităţii Navale Române.

Fumătorii fără fumuri

Spune că nu are multe pipe, aşa cum au colecţionarii înrăiţi, ci numai „vreo două, trei". „Este un obicei des întâlnit în lumea marina