Mai zâmbăreţ decât de obicei, ieri, viceprimarul Gabi Stan m-a luat prietenos de umeri şi mi-a zis mieros: „Am auzit că ai o viaţă frumoasă".

Uimită, îi spun că aşa este, chiar am. Că toată lumea îmi spune acelaşi lucru. Însă, nedumerită în continuare, n-am putut să mă abţin şi l-am întrebat de ce este aşa interesat de viaţa mea, de ce s-a interesat de ea şi dacă face dosare: „Da' pe mine mă interesează vieţile tuturor. Nu este normal? Doar sunt în conducerea administraţiei locale". Mi-a zâmbit din nou puţin ironic şi a plecat. Ce ştie viceprimarul despre mine chiar nu-mi trece prin cap. Multe nu sunt de aflat. În cluburi nu-mi place să merg, noaptea nu prea ies prin oraş, ziua mă găseşte lumea foarte uşor... nu cred că asta este o problemă. M-a amuzat însă imaginea viceprimarului Stan, încropind dosare pentru toţi locuitorii Constanţei. Cum pune cap la cap informaţiile aflate, unde merg, de ce, cu cine şi în ce scop. Apoi, pentru a vedea ce şi cum, se apucă politicianul, cu mare aplomb, de toată gaşca. Doar nu ieşi singur. Sătul să fie urmărit peste tot şi să i se observe orice mişcare, Gabi Stan a avut probabil reacţia oricărui hăituit de presă. „Ce crezi, că eu nu pot afla chestii despre tine?!?!", dau de înţeles toţi cei care se simt lezaţi în vreun fel de ceea ce am scris în ziar. Şi încearcă să-ţi pună în cârcă frustrarea celui „dat la ziar". Poate nici nu-i de condamnat. Sau poate că este. În orice caz, situaţia imaginară este chiar hilară. Ori, mai există o variantă: poate s-au săturat să fie ei cei îndosariaţi şi s-au apucat să facă acelaşi lucru. Măcar din lipsă de altă ocupaţie. Şi poate că, peste ani şi ani, vom vedea pe tarabe şi în librării cartea „Dosarele lui Gabi Stan - vol. I". Iar pe ultima copertă să scrie mare: „în pregătire, volumele II şi III". Memoriile viceprimarului poate ar avea succes. În orice caz, iniţiativa lui Stan merită l