Un mare istoric roman spunea ca suntem un popor caruia ii place sa-si distruga istoria. Pare sa aiba dreptate. Centrul istoric al Bucurestilor e o ruina, iar ultimele monumente interbelice sunt doborate de unii dintre noii dezvoltatori imobiliari care, ajutati de autoritati iresponsabile si de o lege imperfecta, reusesc sa ne ucida identitatea culturala cu mai multa eficienta decit buldozerele lui Ceausescu.
Sub privirile indiferente sau neputincioase ale celor mai multi, Bucurestii se naruie. L-au condamnat la moarte grupuri obscure de oameni lacomi si fara scrupule, destul de bogati incat sa poata distruge totul in jur si suficient de puternici pentru a nu fi pedepsiti niciodata. In virtejul afacerilor imobiliare, batalia pentru fiecare metru patrat de teren e pe viata si pe moarte. Primele cad monumentele arhitectonice ale orasului, vanate, cumparate, daramate si inlocuite cu blocuri pe cat de monstruoase, pe atat de profitabile. Mai e putin si Bucurestii vor ramane fara trecut si cu un viitor urat, construit din cuburi de beton.
Focuri peste noapte
Pe strada Visarion nr. 8, langa Piata Romana, o casa de 100 de ani, intreaga, a ajuns intr-un singur an ruina. Vecinii spun ca demolatorii lucreaza noaptea, pe furis. Proprietarul construieste aici un bloc. N-a reusit sa demoleze cu acte-n regula. Coincidenta sau nu, la cateva zile dupa refuzul autoritatilor, casa a luat foc. Istoricul Andrei Pippidi, ex-presedinte al Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, afirma ca „incendiul fusese pus la cale, si acoperisul spintecat a fost pe urma distrus prin interventii succesive, noaptea". Dan Lungu, directorul Insititutului National al Monumentelor Istorice, explica scenariul dupa care actioneaza faptasii: foc la acoperis in etapa intai, pericol de prabusire in etapa a doua, distrugerea saptamanala a unor elemente de cladir