Desi are un titlu interogativ, Romanul, incotro?, studiul masiv, de 400 de pagini, publicat de Petre Isachi la Ed. Psyhelp din Bacau nu cuprinde nici o interogatie. Este scris intr-un stil emfatic-afirmativ, de la prima pana ultima pagina.
„Conferind creatiei romanesti circularitatea unui act autotelic, demnitatea actului arhetipal, desprins din codul faptelor diurne, istorice, dar si din poezia existentei, Poetul intuieste nasterea poieticii din poetica romanului."
Aceste formulari de o pretiozitate luxurianta sunt descifrabile, autorul nu se numara printre teoreticienii cu o gandire confuza. Greseala sa consta doar in excesul de cuvinte mari, in desfasurarea unei retorici fastuoase care intimideaza (sau starneste zambete ironice), dar nu convinge. Exista o disproportie intre marea mobilizare de mijloace lexicale si miza pusa in joc – aducerea la cunostinta cititorilor a unor idei banale.
Autorul se declara insa intrutotul multumit de studiul sau, dupa cum reiese din prefata pe care a preferat sa si-o scrie el insusi. Culmea este ca aceasta prefata e redactata in acelasi stil solemn-apodictic ca intregul volum.
„Scriitura – afirma Petre Isachi despre propriul sau studiu – postuleaza o holograma spirituala interogativa, care sub visul unitatii pluraliste si al refuzului exclusivismului intretine si gazduieste o negativitate infinita ce-i asigura un prezent pur si o salveaza de riscul dogmatizarii."
Daca autorul ar fi scris, pentru Ziarul de Duminica, si recenzia la propria sa carte (laudandu-si nu numai studiul, ci si prefata), totul ar fi fost perfect.
Dragi cititori, calatoria noastra prin lumea cartilor fara valoare se incheie aici. Sper ca a fost o calatorie amuzanta si instructiva. Dar nu o putem continua la nesfarsit. Eu, unul, am obosit citind, in fiecare saptamana, nu una, ci trei
