În 1989, maestrul Ion Finteşteanu se petrecuse dintre noi de vreo cinci ani, dar amintirea lui era încă vie pentru "camarazii" de pe scenă şi din film, ca şi pentru public. Dacă ar fi fost să mai trăiască, în martie 1989 ar fi împlinit 90 de ani...

Aşa, ni-l amin­team în rolul lui Tache Farfuridi (de­magogul, par­te­nerul lui Iordache Brânzovenescu, interpretat de Grigo­re Vasiliu-Birlic) din "O scrisoare pierdută" (filmul din 1953) şi recapitulam cu diferite prilejuri cei aproape 70 de ani de scenă, ca şi cei 48 de ani de film (între 1923, când juca în "Ţigăncuşa de la iatac", şi 1971, când îl interpreta pe maestrul Vasilesco în "B.D. la munte şi la mare").

Puţini dintre noi ştiam însă că ilustrul actor fusese şi un pescar înrăit... sau pasionat. Totuna. Cititorii al­ma­na­hului "Vânătorul şi pescarul spor­tiv" din 1989 au aflat-o dintr-o pagină de amintiri semnată de actorul Aurel Codreanu şi intitulată chiar aşa: "O întâmplare cu Ion Finteşteanu". Po­ves­tea e simplă. Cei doi slujitori ai Tha­li­ei sunt invitaţi într-o zi să meargă la pes­cuit, undeva, pe unul dintre la­cu­ri­le din jurul Capitalei. "Dimineaţa ne instalăm optimişti pe malul apei. Numai că ce să vezi? Trece un ceas, mai trec altele şi amândoi facem o captură grozavă, bună de anecdotele pescăreşti: trei baboi şi câţiva obleţi! Se apropia prânzul când ne dă bineţe un cetăţean: «Până să tragă balenele la momeală, nu v-ar strica nişte cafea, că ţigări văd că aveţi»" Aici intră în scenă "cetăţeanul", profesor de limba şi literatura română în satul de pe malul lacului, mare fan (am zice astăzi) al regretatului actor, care ne-a descreţit frunţile, ani la rândul, du­mi­ni­cile după-amiază, în sce­ne­tele şi cu­ple­tele de la Albumul duminical. Profesorul de română, pasionat, se vede treaba, şi de istorie (încă de "istoria lucrurilor mărunte"), le propune celor doi actori să