În Lonea, un cartier al Petrilei, furtul de cărbune de la exploatarea minieră a devenit sport local. La fiecare transport, o mână de oameni se caţără pe vagoanele pline cu cărbuni, ce se îndreaptă de la Mina Lonea către Preparaţia Petrila. În cele 20 de minute cât durează drumul, "cărbunarii" reuşesc să uşureze vagoanele de aproape 25 de saci de cărbune pe care-i aruncă din mers. În urma lor şi a garniturii, mai mulţi bătrâni care nu se pot arunca pe vagoane culeg resturile.

Oamenii din Petrila trăiesc din cărbune. Îşi încălzesc casele şi-şi fac mâncarea la cărbuni. Când mergi prin oraşul lipsit de încălzire centrală, poţi deosebi după fumul ce iese pe horn cine foloseşte cărbune şi cine are bani de lemne. Coşurile cu fum negru-negru sunt fie ale minerilor care primesc anual o cotă de cărbuni pentru încălzire, fie ale celor care "ciupesc" sau cumpără la negru "şivărul", adică acel cărbune amestecat cu bolovani, pe care-l cară de câteva ori pe zi vagoanele de la Mina Lonea la Petrila.

WILD, WILD PETRILA

La anumite ore, de-a lungul şinei pe care se înşiră leneş o garnitură de vagoane cu ridicături de tăciune, se întâlnesc "cărbunarii". Oameni săraci, cu plase în care au saci de rafie, îmbrăcaţi curat ca, în caz de-i prind jandarmii şi-i văd îmbrăcaţi mai acătării, să-i lase în pace. "Se mai răstoarnă garnitura. Am avut noroc odată că am sărit la timp, dar de obicei merge încet şi putem sări fără probleme", lămureşte riscurile meseriei nea Vasile, un bărbat cu mustaţa groasă. Pentru un sac de cărbune, "cărbunarii" primesc în jur de 10 lei.

BALTAGUL CU FES PORTOCALIU

La schimbul din ziua burniţoasă şi apăsătoare au venit şapte oameni. Deşi nu muncesc de obicei când plouă, în luna februarie n-au ce face. "Când zici că ai scăpat de frig, hop, mai dă un îngheţ", explică un tânăr cu haine prea mari pentru statura lui