"Abordarea pozitivă” este o atitudine de viaţă ce poate fi experimentată cu succes nu doar la nivel individual, ca atitudine personală, ci chiar la nivel social. Un exemplu este dezvoltarea rurală. Există tendinţa de a fi acordată o foarte mare atenţie factorilor care îngreunează viaţa satului şi care împiedică dezvoltarea. Prima reacţie este cea de evitare a problemelor şi mai puţin de a găsi soluţii reale. Scopul "metodei abordării pozitive” este de a demonstra că se poate influenţa dezvoltarea viitoare începând cu înţelegerea situaţiei. Ea se bazează pe presupunerea că totul funcţionează mai bine atunci când toţi membrii societăţii – indivizi, investitori şi întreprinderi locale – sunt apreciaţi şi respectaţi pentru activitatea lor. Astfel, această metodă atrage atenţia asupra resurselor şi asupra relaţiilor care există la nivel local.

Experienţa daneză

Pornind de la teorie, reprezentanţii unei comunităţi locale daneze au vrut să pună în practică acest concept, incluzând copiii în categoria resurselor de dezvoltare şi determinându-i să acţioneze ca factori de schimbare.

Faptul că nişte copii pot fi factori activi de schimbare adaugă o dimensiune cu totul nouă conceptului. De exemplu, când se adresează celor mici, conceptul "cum ar trebui să arate viitorul unei aşezări rurale” creează o nouă perspectivă asupra responsabilităţii adultului pentru răspunsul la această întrebare. Noile oportunităţi pot fi incluse în planuri de acţiune concrete cu ajutorul conversaţiei, acesta fiind însuşi scopul "metodei abordării pozitive”. Conversaţia este, prin urmare, un element important în acest proces, deoarece permite înţelegerea şi aprecierea diferitelor dimensiuni ale unei societăţi locale. Intrebările cheie ale proiectului au fost: "Cum va beneficia cel mai bine comunitatea locală de pe urma şcolii?” şi "Cum va beneficia cel mai b