Verdictul iniţial a fost pronunţat de Tribunalul Popular al Oraşului Constanţa, în 1960

La 64 de ani, a fost condamnat de comunişti la şapte ani de detenţie corecţională şi confiscarea averii, pentru că şi-a ascuns averea, moştenire de familie, de mâinile hrăpăreţe ale statului totalitar. La aproape jumătate de secol de la pronunţarea acestei sentinţe, în 2009, Tribunalul Constanţa a reconfirmat decizia comunistă, respingând cererea de revizuire formulată de familia lui.

Levon Ihtirian s-a născut în 1896, în Turcia, iar în 1960 a fost condamnat de Tribunalul Popular al Oraşului Constanţa pentru că a îndrăznit să refuze să-şi cedeze moştenirea de familie către statul comunist. Aşa-zisa infracţiune a fost incriminată prin Legea 284/1947, pentru cedarea, către Banca Naţională a României, a aurului, valutelor efective şi a altor mijloace de plată străine. La capătul unui proces care, aparent, a durat cinci luni, dar, în fapt, a durat aproximativ jumătate de secol, judecătorii Tribunalului Constanţa au ajuns la concluzia că decizia pronunţată de tribunalul comunist a fost legală. Instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a cazului, introdusă de familia bătrânului, care a încercat să-i reabiliteze numele şi să-şi recapete averea preluată abuziv de statul român comunist. Acţiunea a fost introdusă de Louise Hitter Georgescu Pipera (născută Ichtirian), fiica lui Levon Ihtirian. Aceasta a solicitat instanţei revizuirea sentinţei penale din 1960, în baza căreia a fost condamnat tatăl ei, dar şi a deciziei prin care recursul lui Levon a fost respins ca nefondat. Pe 26 ianuarie 1960, bătrânul a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru infracţiuni privind legea pentru cedarea aurului, a valutelor efective şi a altor mijloace de plată străine către BNR. Levon Ihtirian a achiziţionat monede de aur în perioada 1944-1947, pe