Caut idei de bine şi o stare de bine, care este ascunsă undeva în adâncul sufletului, sub cotidian, pentru a scrie câteva rânduri potrivite pentru întâmpinarea primăverii.

Sper ca în aceste zile să ignorăm cu toţii, sau cât mai mulţi, criza, stresul, timpul care nu ne mai ajunge, şi să fim mai relaxaţi, aşa, ca de Mărţişor. Să ne mutăm atenţia, măcar pentru câteva clipe într-o zi, de la problemele, grijile cotidiene. E atât de frumos afară, dar noi, oamenii, am şi uitat să observăm asta. Suntem mult prea preocupaţi de munca, grijile, nevoile sau scopurile noastre, pentru a mai observa că se întâmplă şi lucruri frumoase în jurul nostru. Avem frunţile încreţite, sprâncenele unite a încruntare, ochii ficşi, scrâşnim din dinţi în trafic, gata oricând cu o înjurătură pe buze. Ne enervăm mult prea des şi gratuit. Ar fi mai bine şi mai sănătos ca, în aceste zile, de început de primăvară, să dăm uitării, preţ de câteva secunde sau minute, dacă mai mult nu putem, toate grijile cotidiene, nemulţumirile şi frustrările personale. Nu sunt vorbe mari şi nu dau sfaturi. Este cel mult un îndemn, care poate sau nu să fie luat în considerare. Care poate sau nu să fie ridiculizat sau bagatelizat. Mulţi dintre noi ne-am obişnuit să ne deplasăm zilnic cu maşina, fie ea personală, de serviciu sau mijloc de transport în comun. Nu am mai făcut o plimbare pe jos de nu mai ţinem minte de când. Cum să observi cerul dintr-o maşină? Cum să-ţi laşi privirea furată de un copac înflorit, de culoarea sau de mirosul unei flori? Cum să mai vezi zâmbetul nevinovat al copiilor sau cum să mai observi jocul unei pisici sau al unui câine, cu puii săi. Sunt imagini pe cât de frumoase, pe atât de relaxante. De aceea ni le şi trimit diverşi prieteni pe e-mail. Dar este oare normal să ne bucurăm de viaţă, să admirăm natura din faţa unui calculator? Nu ar fi mult mai bine dacă am păşi, pentru câteva