Descendenta familiei istorice Ghika s-a născut în perioada marii naţionalizări, a trăit o bună vreme sub rigorile regimului comunist şi a renăscut în Occident. Sursa: Răzvan Vălcăneanțu

Domnica Ghika locuieşte de mai bine de 30 de ani la Paris, însă vine în ţară o dată la două săptămâni, pentru a se ocupa de afacerile pe care le are aici în industria cosmetică, domeniul în care s-a specializat.

Capitala Franţei este cea de-a doua casă, locul unde s-a „refugiat” împreună cu familia sa, lăsând în urmă dictatura comunistă, nu înainte de a simţi pe propria-i piele efectele acesteia.

Canoanele boierimii de-altădată

În vizitele dese pe care le face la Bucureşti, Domnica Ghika locuieşte în casa părintească, din apropierea Ambasadei Americane. Spune că de-abia a reuşit să-şi recupereze imobilul naţionalizat, în urma un demers început imediat după Revoluţie.

Şi-a organizat un birou de lucru într-o dependinţă nerenovată a casei, corpul principal fiind închiriat unei firme de avocatură.

Statura Domnicăi Ghika domină cămăruţa de primire. Este înaltă, slabă, cu trăsături nobile, care vin parcă în completarea originilor sale. S-a născut în perioada marii naţionalizări. Tatăl său, fost ofiţer în Marina Regală, a devenit tăietor de lemne pentru a-şi putea întreţine familia, iar mama sa a lucrat la o fabrică de cărămidă şi vindea sânge pentru a rotunji veniturile din casă.

S-a născut cu linguriţa de argint în gură

În ciuda greutăţilor îndurate de familiile boierimii de altădată, devenite instant paria societăţii, Domnica Ghika se mândreşte cu faptul că spiritul aristocratic s-a transmis mai departe: „În toată mizeria aia, s-a păstrat un fel frumos de a trăi. Chiar dacă nu aveam ce pune în ele, mâncarea era servită în vase de cristal şi de argint, iar de educaţie beneficiai de cân