Deşi era unul dintre cei mai importanţi oameni ai judeţului Tulcea, sistemul dictatorial impus de Nicolae Ceauşescu devenise deja apăsător pentru Nicolae Chiper, şeful Sectorului cadre al Comitetului Judeţean de Partid în perioada 1980-1989 şi adjunct al Secţiei organizatorice a Comitetului Judeţean de Partid.

Se ocupa cu selecţionarea, pregătirea şi promovarea cadrelor, adică a tuturor directorilor de la întreprinderile din judeţ, şi aştepta ca o dată cu achitarea datoriei externe a României lucrurile să revină la normal, iar măsurile restrictive impuse de conducerea de la Bucureşti să fie abandonate. Spera că nu va mai cumpăra pâine pe cartelă, că va renunţa pentru totdeauna la lampa cu gaz şi că rafturile magazinelor vor fi din nou pline, aşa cum îşi amintea că era înainte de 1980. "Terminasem cu datoria externă a României, care a adus poporului mai mult rău decât bine. A fost o perioadă de mari restricţii, de încetare a modernizării unor ramuri industriale şi, în momentul în care s-a terminat această perioadă grea, ne aşteptam la o relaxare din toate punctele de vedere, ne aşteptam să fie abundenţă. Dar nu s-a întâmplat aşa şi restricţiile au continuat. Păi noi am ajuns să raportăm 24 de milioane de tone de cereale şi să mă duc cu cartela să-mi iau pâine? Asta era de râsul lumii. Şi eu aveam cartelă şi mergeam să-mi iau pâine ca oricine altcineva. A fost o greşeală de tactică, de strategie a politicii româneşti la ora aceea", spune cu regret fostul şef al cadrelor din Tulcea.

În fiecare dimineaţă, Nicolae Chiper lăsa însă aceste gânduri acasă şi îşi păstra revolta pentru orele din afara programului. Făcea exact ceea ce îi cerea partidul să facă: numea directorii tuturor întreprinderilor din judeţ, o misiune de altfel extrem de importantă. Dacă ar fi să facem o comparaţie, Nicolae Chiper era un fel de prim-ministru al Tulcei.