Dan Andrei Aldea vede în Ciocu Vintilă un uns al lui Dumnezeu, iar Ilie Stepan îl recunoaşte ca fiind un mare melodist.
Mircea Vintilă – marele câştigător al Festivalului "Primăvara Baladelor" 1974, alături de alţi premianţi, printre care s-a numărat şi Pro Musica
Tonele de istorii pe care le-au trăit împreună îi vor rămâne lui Dan Andrei Aldea în inimă pe veci: "Nu în ultimul rând, istoria cu mine, stând comod pe un fotoliu în autobuz chiar în faţa ochilor lui, autobuzul pe jumătate gol, şi Mircea Vintilă protestând: «Ruşine! Dănuţu n-are pe ce să stea, şi Gianni se lăfăie!». «Măi, Ciocule, nu vezi că stau foarte bine? Am unde să stau». «Nu! Nu-nu-nu! Dănuţu n-are unde să stea şi Gianni, uite la el! Se lăfăie!» Cred că doar insiderii (n.r. – cei dinauntrul fenomenului înţeleg pe deplin umorul scenei. Pentru mine, Mircea Vintilă este «unsul lui Dumnezeu». Dumnezeu l-a uns cu darul de a putea scrie un cântec şi cu darul de a putea prezenta unui public acel cântec".
CEI MAI BUNI. Ilie Stepan l-a cunoscut pe Mircea Vintilă în luna martie a anului 1974, la Festivalul "Primăvara Baladelor": "Cântam cu Pro Musica şi am figurat împreună în palmaresul festivalului. El, Ciocu, a luat marele premiu, iar noi am câştigat premiul Cel mai bun grup şi premiul de popularitate. De atunci ne leagă o prietenie frumoasă, chiar dacă au fost ani în care nu ne-am văzut deloc. Este o afinitate între noi, îl respect pe Cioculeţ. În primul rând pentru muzică. De fiecare dată când l-am auzit pe Mircea am avut numai o stare de bine. Pentru reglajul meu interior, pentru cum mă raportez eu la lumea asta, el mi-a spus multe. Am avut întotdeauna o bucurie când i-am auzit şi numele".
O CĂRARE. În anii ’70 se defrişa în muzica folk şi rock. Se căutau drumuri noi. "Parcă eram într-o pădure tropicală, nu ştiam ce ne aşteaptă la ur
