Doi italieni au dau lovitura de începere în returul campionatului. Nicolo Napoli, înaintea meciului de la Iaşi, se declara mulţumit de lotul pe care îl are la dispoziţie şi vorbea despre şansele Universităţii Craiova de a prinde, la finalul campionatului, un loc în cupele europene.

Pronosticurile sale erau condiţionate însă de corectitudinea meciurilor ce vor urma. Cristiano Bergodi a fost mai subţire în promisiuni. O subţirime proporţională cu bugetul de avarie pe care Politehnica Iaşi îl are la dispoziţie. Culmea este că şi obiectivul ieşenilor, salvarea de la retrogradare, era pus în spatele aceloraşi condiţii. Meciurile să se dispute doar în terenul de joc. De fapt, reprezentanţii tuturor echipelor corleoniste, de la Dinamo, lider al clasamentului actual, şi până la Gloria Buzău, lanterna aproape stinsă a primei divizii, au acelaşi discurs. Despre valoarea echipelor se discută foarte puţin şi în plan secund. La moara vorbelor se macină asiduu ideea de incorectitudine a meciurilor. Şi toţi cei care se înscriu la cuvânt, dar absolut toţi, pozează în virgine ale fotbalului, în victime numai bune pentru violurile puse la cale pe şosele de centură ale competiţiei. Dacă ne-am încumeta să credem în vorbe, atunci ar trebui să găsim răspuns la o întrebare care decurge logic. De unde pot să apară violatorii câtă vreme competiţia este o lume a puritanilor? De aici încolo nu ne mai putem mişca cu talent în rolul naivilor. Concluzia este clară. Destinul fotbalului nostru se află în proprietatea unor oameni care respiră doar şmecherie ieftină. Competiţia se reduce deseori la o confruntare mizerabilă în care alteraţii se fac între ei, victoria fiind a celor mai veroşi dintre veroşi.

Despre mizeriile primei etape vom discuta la concret altădată. Acum ne rezumăm la observaţii generale. Starea de metastază are creatorii săi. Dar ea nu s-ar prelungi l