Să fi intrat cu întârziere de 10 minute la şedinţa CPEx din acea zi, reţinându-l în biroul ei pe şeful Cancelariei CC?!
În mai puţin de două ceasuri (10:30-12:10) au fost aprobate concluziile şedinţelor pe diverse teme ţinute în ultimul timp, cu putere de decizii, legi şi decrete. Hotărârile CPEx – ai cărui membri deţineau simultan şi înaltele funcţii de stat – intrau repede în vigoare. De regulă, erau anunţate în presa de a doua zi, simultan cu angajamentele oamenilor muncii. Şi mulţumirile pentru "grija partidului, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu....".
Ce erau şedinţele CPEx a scris Dumitru Popescu. Stâlp, şi el, al puterii lui Ceauşescu – membru al CC al PCR din 1965, iar în CPEx, pe toată durata lui (1974-22 decembrie 1989). În volumul "Am fost şi cioplitor de himere" relatează că şedinţele CPEx se ţineau o dată la două săptămâni. Expresie a "conducerii colective", îi reuneau şi pe membrii Guvernului, primii secretari de judeţe şi şefii de centrale industriale. Printre ei, "se pierdeau" şi membrii CPEx. "De altfel, membrii CPEx primeau foarte adesea materialele în dimineaţa zilei respective, ba câteodată chiar la intrarea în sală, precizează memorialistul. Un braţ de hârtii de câteva kilograme, care ar fi necesitat cel puţin o săptămână de studiu." Practică deloc întâmplătoare, ci premeditată de Ceauşescu ca să împiedice eventuale dezbateri şi întrebări. El deschidea şedinţa cu "materialele au fost discutate şi rediscutate". Fuseseră, într-adevăr, dar în ministere şi la Guvern. Eliminase şi votul în CPEx. Încheierea îi aparţinea tot secretarului general ("atunci să fim de acord").
S-ar fi hazardat cineva la obiecţii? Ar fi sărit brutal ("ca ars") Ceauşescu ("se folosea de blindajul cifrelor false ca să reprime orice tentativă de înfăţişare a adevărului, calificând-o calomnie politică, poziţie antipartinic
