După ce în ultima perioadă spiritele implicate în alegerile europarlamentare s-au încins, lista fiind deja deschisă de fiica preşedintelui Băsescu, tot mai mulţi comentatori speculează faptul că românii vor trata prin absenteism alegerile din acest an.

Fie că sunt europarlamentare, fie că sunt prezidenţiale, românii par să se fi săturat de atâtea promisiuni deşarte, minciuni nefondate şi interes al politicienilor manifestat pentru propria bunăstare. Luate în ordine cronologică, evenimentele electorale de anul trecut - localele şi parlamentarele - nu au trezit interesul comunităţilor locale de a ieşi la vot. După ce aspiranţii la fotoliul de primar ne-au promis luna şi stelele în campanie, ne-am trezit, după ce au primit votul, că acestea nu sunt suficient de strălucitoare astfel încât să le atingem noi, pământenii. Bani nu sunt, aşa că mai aşteptăm... Parlamentarele au trecut la fel cum au venit, fără să ne afecteze în vreun fel pozitiv existenţa. La trei luni de la desemnarea noului Executiv, aceştia abia au reuşit, cu eforturi considerate, ieşite din comun, să aprobe un amărât de buget, stufos pe hârtie, dar amarnic de mărunt în realitate. Şi, în aceste trei luni, ce ne-a revenit nouă, oamenilor de rând, de pe urma votului pe care l-am acordat?! Categoric că nimic... Aşadar, care-i logica ieşirii la vot în iunie ori în decembrie? Un alt vot acordat... sau nu, alte promisiuni şi alte împroşcări cu noroi cât ţine campania electorală, apoi îmbrăţişări şocante între rivalii „cu dinţii tari". În fond, alegerile europarlamentare nu reprezintă o miză semnificativă, nici măcar una reală, pentru viaţa de zi cu zi din România. Din mai multe motive. Primul dintre ele ar fi acela că cei desemnaţi să ne reprezinte la Bruxelles, în majoritate, nu au nici pregătirea, nici gradul de notorietate pentru a putea influenţa anumite decizii strategice, importante pentru ţară