Fiecărei mame, orice gest al copilului ei îi aduce bucurie şi emoţie: primele mişcări ale fătului, primele ţipete ale nou-născutului, primul zâmbet, primele silabe, primii paşi... Dar în unele cazuri mersul copilului, un eveniment atât de aşteptat, poate evidenţia anomalii, unele discrete, altele notabile, care de multe ori dispar de la sine, pe măsură ce copilul creşte şi sistemul său osteo-muscular se dezvoltă. Dar ele pot persista, generând complicaţii sau tulburând activităţile copilului, ceea ce impune corecţii, tratament ortopedic sau chirurgical.
Platfusul
Cea mai cunoscută manifestare de acest gen este piciorul plat, banalul platfus. La naştere, majoritatea copiilor prezintă platfus, care uneori este real, congenital sau produs printr-o dezvoltare incompletă a boltei piciorului. Alteori, la copiii mai durdulii, se poate datora depozitelor de grăsime care maschează pur şi simplu arcul piciorului. În primii doi ani de viaţă, de regulă, talpa se arcuieşte.
Dacă acest lucru nu se întâmplă, talpa, pe întreaga sa întindere, rămâne în contact cu solul, iar glezna se dezvoltă spre interior. Încălţămintea copilului se uzează mai mult în această porţiune.
De obicei, afecţiunea nu este dureroasă şi, în ciuda a ceea ce cred părinţii, nu produce tulburări importante ale mersului. Alteori, apar dureri la nivelul gleznei, piciorului sau gambei sau edeme la nivelul gleznei. În decursul anilor, se pot produce inflamaţii ale ligamentelor şi tendoanelor. Ne putem da seama de existenţa acestei probleme fie examinând cu atenţie talpa copilului, fie făcând un test simplu: se udă picioarele copilului şi se aşază pe o hârtie.
Cu cât amprentele lăsate de talpă sunt mai mari, cu atât este mai probabilă existenţa platfusului. Deşi mamele se alertează rapid, este prematur să punem acest diagnostic în primii ani de viaţă a
