In iuresul crizei financiare internationale, ceea ce se petrece in economia romaneasca nu are forta de a schimba in bine sau in rau perspectiva globala.
Retinem insa atentia pietelor financiare daca in aceeasi fraza alaturam vreo problema a economiei noastre de numele Fondului Monetar International (FMI). Nu suntem o exceptie, aproape toate tarile despre care s-ar presupune ca vor cere ajutorul Fondului sunt considerate zone fierbinti si fac fata unor iesiri masive de capitaluri. Cand asupra Irlandei s-a abatut banuiala ca ar fi in situatia de a cere ajutorul FMI, instantaneu s-au prabusit emisiunile sale de obligatiuni si, mai rau, a cazut chiar euro sub apasarea problemelor uneia dintre tarile care folosesc moneda europeana. Iata de ce premierul irlandez Brian Cowen s-a ocupat vreme de cateva zile sa dezminta stirea despre un posibil acord cu Fondul.
Irlanda are probleme, anticiparile indica recesiune, insa nu vrea sa apeleze la ceea ce Cowen numea "o tactica extrema". Adica refuza mana inflexibila a Fondului, care ingheata salarii, mareste biruri si tine, in general, inchisa punga bugetului.
Nici Romania nu vrea sa auda de tratamentul dur al FMI, deoarece mai ales partea social-democrata a guvernarii are amintiri aproape dureroase despre conditionarile Fondului. Social-democratii au experimentat in priza directa tratamentul Fondului de monitorizare a salariilor din companiile statului, presiunile pentru marirea taxei pe valoarea adaugata si insistentele pentru inchiderea afacerilor nerentabile ale aceluiasi stat. Autoritatile de la Bucuresti nu prea vor sa stea cu arbitrii FMI la masa in acest an electoral, poate si pentru ca, in masura posibilitatilor, vor sa dea totusi micute pomeni electorale care nu vor fi pe masura anului trecut, dar vor depasi asteptarile unei populatii deja speriate de criza.
Asa s-a nascut obsesia c
