Horia-Roman Patapievici: "În perioada 26-28 februarie, la Bucureşti, sub patronajul câtorva instituţii ale statului român şi al câtorva ambasade (*1), s-a marcat împlinirea a douăzeci de ani de la fondarea oficială a organizaţiei internaţionale Opération Villages Roumains (OVR)."

Manifestările au fost organizate de OVR şi au durat trei zile. Joi, la Institutul Cultural Român a avut loc festivitatea de omagiere şi decorare a OVR, cu vernisarea expoziţiei „OVR - 20 de ani: Trecut-Prezent-Viitor”. A doua zi, Academia Română a găzduit un colocviu consacrat memoriei şi transmiterii ei, din perspectiva experienţei acumulate în cei 20 de ani de OVR. Sâmbătă a fost rândul Muzeului Ţăranului Român să găzduiască o masă rotundă, privind viitorul tineretului în mediul rural şi perspectivele de viitor ale OVR. Seria de manifestări s-a încheiat la Institutul Francez cu o proiecţie cinematografică organizată de OVR în cadrul Festivalului Filmului Belgian Francofon.

De-a lungul acelor zile, am fost martorul unui frumos exemplu de cooperare între câteva instituţii româneşti. Pentru o dată, am avut sentimentul că lucrurile chiar contează. Şi mi-am amintit de amarele cuvinte ale Marthei Bibescu, rostite între cele două războaie: „În Franţa, fiecare acordă mare importanţă acţiunilor sale şi acţiunilor celorlalţi. În România, nimic nu are importanţă. Vin aici şase luni pe an ca să mă conving că totul e zadarnic”. M-am întrebat: s-a schimbat oare ceva? Ce văd acum reprezintă cu adevărat o schimbare? Ar putea ceea ce s-a întâmplat la Bucureşti săptămâna trecută să le tempereze acestor cuvinte amărăciunea şi să le dezmintă adevărul?

Până când vom afla, să ne amintim ce a fost „Opération Villages Roumains”. „Opération Villages Roumains” este o organizaţie creată în februarie 1989 de o mână de oameni entuziaşti şi generoşi, îngrijoraţi de politica de dist