Vaai. Mi-a căzut o geană. Am simţit-o, mai ales că eu am determinat- o să cadă, frecându-mi ochiul obosit de atâtea grozăvii la televizor. Ştiu şi pe ce obraz a picat, dar trebuie să ghicesc, aşa e procedura. Pe stângul, deci am dreptul. De a-mi pune o dorinţă.
Păăăi. Hmmm… să zicem ceva cu şanse să se transforme în realitate. Îţi trebuie o anumită pricepere, abilitate ca să-ţi pui dorinţele ideale, care să se soldeze cu happy-end. Că nu poţi de exemplu să-ţi doreşti să existe autostrăzi în România, îţi consumi degeaba capacitatea de a dori, poate să se convingă de asta şi un preşcolar. Nici măcar Autostrada Soarelui terminată n-are rost să ţi-o imaginezi, ea aşa e şi aşa va rămâne în veacul veacului.
Ce-ar putea să fie mai puţin fantasmagoric? Să fie străzi normale, puse la punct, fără gropi. Ha, ha, ha! Amuzant foarte. Ei, trebuie să mai şi destindem atmosfera, ce Dumnezeu. Se ştie că în centrul Capitalei unele gropi sunt special lăsate pentru a constitui o punte între Bucureştiul de acum şi cel de altădată, ăsta e scopul, unul nobil, să înveţe copiii, străinii şi pisicile jigărite care circulă prin zonă.
Pe strada dr. Staicovici, vizavi de Opera Română, trebuie să fii un pic nebun să-ţi doreşti când îţi cade o geană să se schimbe situaţia. Acolo sunt montagne-russe-urile noastre, senzaţiile tari şi moi ale poporului acesta dintr-o bucată, că dac-ar fi din două bucăţi s-ar sfărâma la cum te hurducăie relieful zonei, e un dar şi trebuie păstrat ca atare, şi-aşa ducem lipsă de zone moderne de petrecere a timpului liber.
Să-ţi doreşti să se termine lucrările în zona Aeroportului Băneasa sau în Centrul Istoric ar fi o copilărie, la ce ar mai fi dată viaţa dacă nu ca să fii martorul unei mari săpături? Să îţi închipui că ar fi semnalizat altfel decât cu frunze şi crengi un canal sau un culoar săpat recent într-un carti
