De la Europa Liberă şi din istoria şoptită se aflase de întâlnirea cu scântei dintre Regele Mihai şi adjunctul ministrului de Externe al URSS, A. I. Vîşinski. Invocând spiritul înţelegerilor de la Yalta, regele şi-a exprimat dezacordul asupra "Guvernului Groza". "Yalta sunt eu!", s-a mâniat demnitarul sovietic izbind cu pumnul în masă. Cu trântitul uşii a asigurat stabilitatea "Guvernului Groza".
Cum intrase Petru Groza în graţia lui Stalin, ce biografie avea primul-ministru român "democrat", de ce-l numiseră "tovarăş de drum" şi "burghez roşu", sau cum se "alesese" guvernul "de largă concentrare democratică" din martie 1945, erau întrebări care nu se puteau rosti.
În 1945, premierul Guvernului care-a bătut pilonii regimului comunist avea 61 de ani. Şi un trecut marcat de istoria Transilvaniei. Fiu de preot român ortodox din ţara Haţegului, Petru Groza (1884-1958) urmase şcoala confesională evreiască, colegiul evanghelic maghiar şi învăţase ca bursier al Fundaţiei "Gojdu" la Budapesta. În interdicţia aplicată românilor de a studia în afara Ungariei, a ajuns la Viena cu titlu de excepţie. Potrivnic declarat al "şovinismului", i-a scandalizat pe politicienii de pe ambele versante ale Carpaţilor.
La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Groza fusese primul orator care a anunţat mulţimii Unirea. Întrerupsese impetuos dezbaterile "corifeilor ardeleni" despre viitorul statut al Transilvaniei. L-a sfidat şi pe Maniu, care pleda autonomia administrativă a provinciei (cel puţin zece ani, până când Vechiul Regat mai recuperează din "înapoiere"!). A fost, la 35 de ani, şi cel mai tânăr ministru din primul guvern al României Mari.
Atunci, Bucureştiul l-a deziluzionat. După luxul şi rafinamentele Budapestei şi Vienei, poposise la Capşa, direct din gara Capitalei României Mari. A stârnit râsul şi glum
