Europa - de nerecunoscut
Europa nu mai era de recunoscut. In rasaritul ei era totala anarhie - izbucnise haosul revolutiei dezlantuite („printre crime si cimitire", cum declara Lenin). Pe moment, masurile brutale de nationalizare a industriilor si de confiscare a pamanturilor n-au facut decat sa accentueze haosul administratiei tariste. Probleme de tot felul au inrautatit dramatic existenta: lipsa comertului interior si a celui exterior, pentru ca nimeni nu mai muncea, dezorganizarea drumurilor de fier, razboiul civil generalizat, jaful oraselor si al satelor, deopotriva, de garzile rosii si de trupele de cazaci, lipsa painii in orase, absenta carbunelui (productia a scazut cu 71%) si a petrolului (scadere cu 66%). O buna parte a teritoriului era ocupata de armata germana, obligata de armistitiul din 11 noiembrie sa ramana aici pana in momentul in care Aliatii vor considera oportun. Ea nu se va retrage decat in 1919, cu greutate, din cauza disputelor germano-poloneze. Armatele albilor erau pretutindeni, in Ucraina (conduse de Denikin si de Petliura), in Curlanda, amenintand Petrogradul (Iudenici), in Siberia (Kolceac). Americanii si japonezii tineau Vladivostok-ul, anglo-francezii Murmansk-ul si Arhanghelsk-ul. Englezii supravegheau inclusiv drumul de fier transcaucazian, drumul petrolului.
Franta, in partea vestica, era un camp de ruine. Orase ca Lens, Soissons, Saint-Quentin, Arras, Reims nici nu mai existau. Fusesera distruse 300.000 de imobile, iar 440.000 fusesera deteriorate. La capitolul distrugeri se adaugau 58.700 km de drumuri, 6.120 de poduri si 6.000 km de cale ferata, 5.000 de intreprinderi complet puse la pamant. La fel, minele din nord, care nu mai dadeau Frantei in 1919 decat 600.000 de tone in loc de 19 milioane in 1913. In zonele in care frontul se stabilise pentru mai multe luni, totul trebuia luat de la incep
