Îşi pun bocancii, îşi încarcă arma şi pleacă în misiune. Pentru femeile aflate pe front, fiecare zi poate fi ultima. Iar 8 martie e o zi ca oricare alta. Cei care cred că femeile nu ajung în prima linie se înşală. În trecut, ele acţionau mai mult de la distanţă, din centrul de comandă al artileriei sau din cabinele avioanelor, însă odată cu războaiele din Irak şi Afganistan lupta s-a mutat în stradă, iar femeile sunt antrenate să ucidă de aproape.

Războiul a devenit asimetric, oamenii nu mai mor „în stil clasic”, pe câmpul de luptă, ci pe marginea drumului, pe trotuar, în explozii provocate de mine ascunse sau de sinucigaşii cu bombă.  Deşi femeile-soldat din Irak şi Afganistan au fost excluse din infanterie pe motiv de incompatibilitate fizică, ele lucrează în unităţi mixte expuse la mari pericole, fără ca sexul să fie un detriment.

Majoritatea femeilor sunt iritate de excluderea lor din infanterie. Atunci când sergentul unităţii din care făcea parte şi soldatul britanic Michelle Norris a fost rănit grav în Irak, ea s-a târât în tranşeu şi a tras cu mitraliera pentru a-i salva viaţa, relatează cotidianul „The Times”.

În vârstă de 21 ani, Michelle Norris este prima femeie care a primit decoraţia Crucea Militară. „Ştiu că unii se îndoiesc că noi, femeile, putem lupta bine în prima linie, dar sper că tocmai am dovedit că putem”, a declarat Norris. 

Ele nu ucid deliberat

Artilerista Georgiana Bell, în vârstă de 26 ani, nu s-a putut alătura infanteriei, însă unitatea sa de artilerie a fost trimisă în Irak, unde a îndeplinit misiuni de infanterie, din cauză că trupele de infanterie erau insuficiente. „Oricine spune că nu putem lupta în prima linie ar trebui să vină aici să vadă că deja facem asta.”

Doar că imaginea unei femei înarmate care iese pe stradă cu gândul de a ucide - în context