Amintirile despre mama încep de la vârsta de 5 ani... Sunt multe lucruri de spus despre ceea ce a fost mama pentru mine...

Răsfoind până la 7:00 dimineaţa sutele de poze adunate de noi în atâţia ani, mi-am amintit de copilăria mea, de începuturile mele ca mic muzician. Ce ştiu sigur este că de la 5 ani eram în stânga mamei la pian, încercând să cânt pe un solo de jazz, ea mă acompania şi eu mă jucam.

"Joaca" asta a ţinut până în ziua de azi şi va ţine până când nu voi mai fi. Asta îmi doresc, asta am învăţat, aşa am fost educat de acea minune de femeie care mi-a fost mamă, prietenă şi tot ce e mai frumos pe lumea asta de când m-am născut şi până acum câteva luni, când Dumnezeu a hotărât să mă despartă de ea. Nu ştiu cu ce să încep şi cu ce să termin această poveste trăită alături de Anca Parghel aproape 32 de ani. Influenţa ei asupra mea a fost hotărâtoare şi marcantă în tot ce am făcut şi voi face în viaţa mea ca artist şi ca om, în viaţa mea intimă şi profesională. Cred că undeva în spatele nostru, ca oameni pe pământ au fost două entităţi speciale care s-au întâlnit în formă umană. De ce zic asta! Nu eram doar mamă şi fiu, ştiţi... povestea clasică, mama te creşte şi la 18 ani pleci în lume şi gata. Eu am fost într-o legătură specială cu mama şi nu ştiu cine ar putea să înţeleagă acest lucru vreodată. Faptul că am stat împreună în aceeaşi casă până nu de mult, că am plecat peste tot cu ea, faptul că eu nu am putut să mă desprind de ea niciodată e ceva care poate pe unii i-ar deranja şi ar crede cu totul altceva. Ideea este că bine am făcut că nu am părăsit-o niciodată.

Am învăţat de la mama să mă adaptez oricărei situaţii, să fiu sociabil, să zâmbesc atunci când îmi este greu, să cânt, să studiez, să vorbesc cu oamenii, să ajut şi multe altele care nu-mi vin acum în minte. În mare, să fiu un om complet în viaţă şi să n