Acum un deceniu, la "Om bun", se auzea "Luna Pătrată". Autoarea - Alina Manole - s-a hotărât să lanseze la 28 martie, la Teatrul "Ion Creangă" albumul său muzical pe care încap o lună şi mai multe stele pătrate...
Bunica îi cânta romanţe. Avea o voce tare frumoasă bunica... Apoi a început ea să i le cânte bunicii. Mai târziu a descoperit folkul şi a încercat (de altfel, a şi reuşit) să cânte, împreună cu mama ei, unele piese pe două voci. Era o joacă de după-amiază. Prima ieşire în public în formula "vocal-instrumentală" a fost un eşec, întrucât acordeonul (nu chitara a fost primul ei instrument) cu care trebuia să cânte îi fusese furat din cancelarie... L-a recuperat un an mai târziu, dar niciodată n-a mai pus mâna pe acordeon.
Jurnalul Naţional: De unde a apărut Alina Manole? Alina Manole: Am răsărit (şi nu născut) într-o după-amiază cu furtună de vară. Se întunecase cerul rău de tot, începuse vântul să urle, mă întorceam acasă şi... la un moment dat m-am "văzut". Mică de statură, cu părul smotocit de vârtej, cu inima în gât de emoţia tunetelor. Aveam cu două decenii mai puţin decât acum... Către atunci mă întorc şi retrăiesc iar şi iar momentul acela de revelaţie a propriei mele existenţe. Năvalnică, puternică, înfricoşătoare, teribilă... Asta e furtuna dinăuntrul meu şi când scriu şi când compun.
În urma căror trăiri s-a născut "Luna Pătrată"? "Vei veni la mine, pe neaşteptate" (n.r. - versuri din "Luna Pătrată"). Ei bine, el venea la mine pe neaşteptate. "Îmi vei spune: dragă, ai avut dreptate". Ei bine, doar nu era nebun să nu-mi dea dreptate?! Şi tot aşa. "Luna Pătrată" e o poveste de dragoste frumoasă, specială, care, dincolo de "imposibilul" scenariului, e posibilă. Cum vă sună o cerere de căsătorie cu tema "luna pătrată": "Îţi dăruiesc o bucăţică de lună ca să nu ne despărţim niciodată"...? O astfel de cerere a
