Posibilul acord cu FMI a devenit noua obsesie mediatica a Romaniei.
Pentru Traian Basescu, este o buna ocazie sa se razgandeasca din nou magistral si sa ocupe timp de o ora televizata integral tribuna Parlamentului.
Este flancat de un premier care tace adanc si de un Guvern pe care pana si Basescu a renuntat sa mai sustina ca nu-l conduce.
In studiourile TV, toata lumea are o opinie despre FMI. Economisti, ziaristi, politicieni a caror singura legatura pana acum cu criza au fost migrenele date de transformarea in RON a sutelor de mii de euro din conturi.
Sunt aceiasi care pana acum cateva luni nu ar fi gasit un semn de criza nici daca i-ar fi pocnit in moalele capului sageata rosie a indicilor bursieri in prabusire de la New York sau Londra.
Acum, au reusit sa-si tricoteze argumente de-a gata fie pro-FMI, fie contra-FMI. Sunt, fara exceptie, ingrijorati de recesiune si, desigur, de soarta romanilor carora nu aveau nici o jena sa le promita, in campanie laptele indexarilor salariale si mierea protectiei sociale.
Una peste alta, e bine. Tot era seceta de subiecte, acum, cand in partide se petrece marea regrupare pentru prezidentiale. Liberalii se incoloneaza pe tacute in spatele lui Tariceanu sau al lui Antonescu, pandind cu coada ochiului sa vada in ce gramada se va arunca si Dinu Patriciu.
La PSD, Geoana si Nastase isi ascund dintii si incearca sa-si astupe plombele care le-ar putea stirbi sansele de a deveni candidati.
Primul a renuntat sa mai justifice ceea ce nu putea fi justificat - incuscrirea politica cu Traian Basescu - si incearca acum, prin admonestari timide, sa dovedeasca ca ii poate fi adversar credibil propriului aliat.
Al doilea, spera ca petele de imagine dintr-un dosar de coruptie se platesc o singura data. La PD-L, toata lumea asteapta infrigur
